duminică, 8 aprilie 2012

O MAGNOLIE



 
 Ți-am fost doar o magnolie  stelară, 
 Rătăcitoare printre ghețuri îndoliate,
 Iar tu un tren străin în tristă gară,
 Cu șine strâmbe și cadențe neritmate.
 
 Un pansament de rană sângerândă
 Și-o mantie-n petale cristaline,
 O salbă de iubire  și lavandă ,
 Și te-aș fi vrut troiță sfântă-n mine.
 
 În vapori se topește orice clipă,
 Spre line răsărituri  mă îndrept,
 Ai fost un vals stângaci dansat în pripă
 Și nici chiar umbra nu ți-o mai regret.
 
 Iar ușa înspre tine-i  zăvorâtă,
 Nimic din mine nu te mai așteaptă,
 Cohortele de îngeri plâng în ceată,
 Și duc în dric iubirea noastră moartă.
 
 Azi te privesc  absent  ,ești doar o boare,                 
 Ce cântă în neant  potrivnicie,
 Nimic din tine azi nu mă mai doare,
 Sunt o magnolie-n iubire pe vecie.