Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

sâmbătă, 18 octombrie 2014

ULTIMUL OCHI DE DOR




 Floarea soarelui și-ascunde chip sub bor de pălărie,      
 Unduindu-și mlădios trup prin maci și spic de grâu, 
 Clipele se frâng pe coama răzvrătită, brumărie
 A căluțului ce-n goană spintecă al apei râu. 
 
 Fluturi și-oglindesc în lacuri aripile obosite,
 Buburuza ațipește pe-o brândușă ca-n povești,
 Printre lacrimi care spală anotimpuri logodite
 Cu beții de zile-apuse în solstiții fără vești. 
 
 Tolăniți pe-o crizantemă cu arcuș de brumă crudă
 Își alină întomnarea greieri poticniți de bocet, 
 Cețuri pun iubirii vamă, cu gust fad de aguridă, 
 Îngropând puntea tristeții, lăsând scrumul amanet.
 
 Viscolele-nstrăinării au cernut iubiri pierdute,
 Mutând visele pe harta timpului fără mosor,
 Parfum dulce de gutuie vindecă de ploi regrete,
 Iar pe vârfuri pleacă umbra ultimului ochi de dor.
 
 Nicio zi din calendare nu ne va mai ține minte,
 Ne vor îmbrăca apusuri în desperecheate frunze,
 Resemnați vor sta-ntre noi pe un țărm de necuvinte  
 Corăbieri plimbând în barcă amintirile confuze.