Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

vineri, 22 august 2014

DESTIN





 Se-nchină timpul în clepsidre și orele se-ngână lin,
 Sub zodii  cu parfum de cedru destine scriem, ne iubim,
 Un nai răsfață cuib de cuci în tonuri calde de alin,
 Cu fir de borangic brodăm calești de dor, visând sublim.
 
 Iubim fugar, trăim banal și ne-amăgim că suntem vii,
 Apoi mințim convingător, chirii plătind pe propriul vis.
 Proscriși în zbateri, hăituiți, abandonăm în nopți târzii,
 Înnegurați de ne-ntâmplări, justificând c-aș-a fost scris.
 
 Însingurați și bântuiți de utopii țesute-n gând,
 Bolnavi de dor, ne-mpotrivim, arzând nebun și vinovat.
 Frânturi de zbor împrumutăm, blânzi îngeri invocăm pe rând
 Și sărăciți de inc-o zi cerșim naiv și repetat
 
 Iertare vieții, că n-am știut trăi profund și-adevărat.
 Nescrise file răsfoim, ce-n vechi albume nu s-au vrut,
 În timp ce clipe se-mbulzesc în carusel predestinat.
 În acolade punem vieți, zâmbim umil, ades durut
 
 Și-n prelungite așteptări căutăm reper pe drum pierdut.
 De strajă visele-au rămas, mult mai fidele decât noi, 
 Nu ne-au trădat, drept mărturii, speranțe-au conturat tăcut
 Și-o lacrimă la porți cerești au plâns umil sub crug de ploi.
 
 Nici prea-ndrăzneți, dar nici blazați, când orologiul liniștit
 Minutele și le deșiră, cu suflet dornic, vlăguit,
 Orbecăim pictând postum un curcubeu în răsărit 
 Și prin vitralii de smarald rememorăm tot ce-am trăit.