joi, 19 mai 2016

UN SFERT DE CLIPĂ



 
Nu te mai pierde-n amintiri mărunte,
 Tăceri definitive au ridicat hotar 
 Din pietre de uitare, înalte cât un munte
 Și-au îngropat sub lespezi tot scâncetul de jar.
 
 Dezleagă-te de dor, de lacrima ce țipă,
 Nu te mai amăgi cu false-nchipuiri,
 Iubire ne-am numit, doar cât un sfert de clipă,
 Naiade mor în zori, când visele-s subțiri! 
 
 Cum stelele de mare nu cântă-n ciobul lunii,
 Nici fluturi nu se-mbată cu apa de băut,
 Jertfită, m-am salvat de molima tăciunii,
 Dorința ta de mâine, e doar la timp trecut.
 
 Rest de cuvinte-amare au măturat grăbit          
 Un anotimp haotic prin care-am respirat   
 Același rai, vândut, ce-n vise ne-a unit,
 Risipitor flămând cu aripi de păcat.

 Eu nu îți sunt nimic, doar iluzorie boare 
 De mac, ce prin vitralii, surâde-n tâmpla serii,      
 Pusă în ștreangul culpei, sub bici perfid, de sare,
 Iertând, am înflorit din rana destrămării.                 
   
 Când vinovat de dor, un paznic de-ntristare,       
 Va străjui avid, nu-mi cere să-ți alin 
 Plăpându-ți dor scăpat din chingi de neuitare,
 Ucide-l sau alungă-l, puțin câte puțin!