Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

luni, 30 iunie 2014

ANOTIMP CU PLOI DE MACI



 Unde să merg, unde să vii când doar iluzii ne suntem,    
 Surâs crispat pe chip durut, strivit de dor ca de-un blestem,
 Pași neritmați, vis de-mprumut , nori de-ndoială în priviri,
 Calești de freamăt, zbor tăcut în răsărit de-nchipuiri.
 
 Poveste pusă-n acoladă de zei păgâni, străini și goi,
 Amestec de pelin și cer cu îngeri răstigniți în noi,  
 Necruțătoare neiertări, inseparabile visări,
 Vers necitit dintr-un poem, definitive neuitări.
 
 Eu, licuriciul unui vis, parfum de lotus pătimaș,
 Răscumpărat de-un curcubeu, salvat de vânt și ger vrăjmaș,
 Nedivizat de stări de fapt, de legi proscrise sau furtuni,   
 Iubind etern, adevărat, sfințit prin har și rugăciuni. 
 
 Tu clipă veșnic peticită cu-ntârzieri fără răspuns,
 Un joc al sorții răvășite, fără-nțeles, de nepătruns.
 Strivește lacrima-ntre gene, nu suspina, fii fericit,
 Îngroapă culpa și dorința, descântă visul ne-mplinit!
 
 Iar stelelor ce rătăcesc, plângând în sufletul pustiu,
 Promite-le că mă păstrezi într-un album de dor târziu!
 Curând nu ne vom fi nimic, doar scoici de gând de-nghețuri șterse,
 Un anotimp cu ploi de maci și cuib de vise neculese.