Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

miercuri, 29 iulie 2015

OCHII TĂI, UMBRA TA





 Urci pe iederi de gând însetat de arome,      
 Sapi fântâni, culegi maci din strânsoare de fum,
 Cât mă dor ochii tăi, mănăstiri de fantome,
 Poticniți de cai albi și călugări de scrum.    
 
 Mai aproape c-o zi te-aș aduce-un hotar,
 În ecouri de pian, la o ceașcă de-absint,
 Ne-mblânzit de culori, mâini durute de jar,
 Interzis te-aș păstra, descântat de alint.
 
 Pumni de stele arunci, în nesomn mă petreci,
 Plimbi pe nori de hârtii netrimise scrisori,
 Lași săruturi și zaț pe dantelele reci, 
 Amalgam de nonsens  în dogoare de sfori.
 
 Vals nebun pe tăiș cu tavanul drept cer,
 Umbra ta de nisip îngeri vii îmi strecoară,
 Dezrobești vis uitat în estuare de ger,  
 Fără leac, ochii tăi, încep iar să mă doară.