Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

marți, 16 iulie 2013

APOI VA FI TĂCERE





 Din primăveri abstracte cu râuri de tristețe
 Și  flori de neputință îți scriu câteva rânduri,
 Strivesc în mine dorul, curând va fi să-nghețe
 Și ultima chemare prin ploi de anotimpuri.
 
 Nimic n-are să doară, nici vis, nici amintire, 
 În praful înserării va ațipi durerea,
 Vom fi ca doi străini în straie de himere,
 Din resturi de iubire îți voi sculpta tăcerea.
 
 Nu ne vom mai căuta nicicând și nicăieri,
 Va ninge-o veșnicie cu pulbere de lună
 Și vom purta țărâna de-amar și de poveri,
 Doar zdrențe de regrete vor mai stârni furtună. 
 
 În nopțile stinghere ne vom căuta în vise,
 Dar grăniceri de temeri ne vor opri haini,
 Vom împarți și moartea, săruturi interzise,
 Cu noi vor plânge îngeri de dor, prin ochi blajini.

 Apoi va fi tăcere, ne va-ngropa ninsoarea,
 Să nu mă-ntrebi iubire de-aducerile-aminte,
 Atunci vom înțelege ce-adâncă-i disperarea,
 Cum am pierdut iubirea prin ierni de necuvinte.