Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

luni, 15 decembrie 2014

CLIPELE DEVIN REGINE





 Din a cerului splendoare, locuit de Cel divin,
 Trandafiri albi de zăpadă, ninge ochi aquamarin.
 Se aude cum respiră-n taina stelei veșnicia,
 Renii tulbură omătul, viscolindu-mi nostalgia.
 
 În lumina născătoare de un alb imaculat,
 Îmbrăcată în turquaz de un fluture-mpărat,
 Mă visez copil în casa decorată cu icoane,      
 Pe-un covor de turtă dulce, lângă bradul cu saloane.  
 
 Țurțuri colorați de lună mi-au pictat în glastră flori,
 Prăjiturile-s pudrate cu migdale de ninsori,
 Sărut tâmpla grizonată a bunicilor mei dragi,
 Moș Crăciun împarte daruri din bogații lui desagi:
 
 Covrigei din zahăr ars, ciocolată, marzipan,
 Glazurate nuci și mere, soldăței din pandișpan
 Și pe serpentina iernii, dantelați, strălucitori,      
 Urcă-n Carul Mic luceferi, în veșmânt de sărbători.  
 
 Clipele devin regine când colindele răsună,
 Iar în templele de jad îngerii-aduc Vestea bună.
 Clinchete de clopoței însoțesc dumnezeirea,
 Prunc născut pe-altar de jertfă, aducând prin har iubirea.  
 
 Trec de porți cu promoroacă și vitralii străvezii,
 Beau nectar de scorțișoară  ațipită-n frenezii     
 Și pe-un zurgălău de vânt zbor în sania bucuriei
 Înspre Țara de cristal, zodia copilăriei.