Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

miercuri, 28 august 2013

POPASUL UNEI CLIPE






 Nu mă atingi și totuși eu te respir în toate,  

 Mi-ai revărsat în suflet făclii de maci arzând, 
 Cămăși de dor în floare cu lacrimă brodate,
 Mi le-ai țesut cu patimi, miraj să-mi fii oricând.   
 
 Popasul unei clipe țesute-n amintire, 
 Surâde-n zorii zilei ca soarele pe apă,
 Te simt atât de-aproape și parcă mă și doare 
 Steluța ce-ai aprins-o sfioasă pe sub pleoapă.
 
 Trec vămi de așteptare și îmblânzesc minute,
 Aș vrea să pun sechestru pe anotimpul verii
 Și pânzele tăcerii să le desfac de cute, 
 Să nu mai sângereze doi maci în toiul verii. 
 
 Aș frânge îndoiala cu verdele pădurii
 Și-aș implora cocorii să rătăcească-n zare,
 Să evadeze macii din ploile armurii, 
 Să-i logodească greieri cu pete de culoare.

 Suspin de maci aprinși pictează-n zori icoana 
 Dorinței asfințite în pulberea-nserării,   
 Eșarfe de tandrețe le-acoperă coroana 
 Să nu-i răpună bruma de toamnele uitării . 
  




.

sâmbătă, 24 august 2013

ATINGERI DE O VARĂ







 Zâmbesc cu nostalgie prin curcubeu de gene,
 Iubirea e-un miracol și visul călător, 
 Perdele mari de fluturi, miros de sânzâiene,
 Melancolii mă-mbată cu dulcele-i fior.
 
 Imaginez atingeri și-n colțul meu de cer    
 Uitările par scrise cu litere de-argint, 
 Magii din dor de tine, doar umbre la rever 
 Răscruce de nimicuri, tăcerile dezmint.
 
 Nu-i nimeni să întrebe de ce-ai plecat cu vara 
 Și ploile albastre de ce te-au despletit, 
 Nici trenuri nu există, a dispărut și gara 
 În care altădată cu dor ai poposit.
 
 A mai rămas doar tușul prelins de o peniță, 
 Să scrie cu neliniști nedeslușite gânduri,
 Ne vom caută în toamne, în rugă la troiță, 
 Povestea de iubire rămâne-va în stihuri.
  
 Când se va zbate dorul, în perle mici de lacrimi
 Și când seninul nopții va revărsa iubire,
 Voi înflori cu macii, dansând în ploi de patimi,
 De nu mă-ntorc, sărutul, ți-l las ca amintire!
 
.

marți, 20 august 2013

POEMUL VERII







 Poemul meu de vară
 Îl scriu la ceas de seară
 Cu roua dintr-o floare
 Tu n-ai să știi cât doare 
 Când  gânduri nerostite 
 Iubiri neîmplinite 
 Se spulberă-n amurguri 
 Sculptând tăceri din muguri
 De nenoroc știuți
 De vis necunoscuți
 Doar mie hărăziți
 De dor mereu umbriți. 
 Și lacrimi împletite 
 De stele adormite 
 Destine-n joc nedrept
 De-un repetat te-aștept.
 O veșnic-amânare 
 Pe drum de ne-ntâmplare
 Cu zori iviți târziu
 Umpluți doar de pustiu.
 La porți mereu închise
 Iubirile proscrise
 Mereu însângerate
 De teamă amânate
 În clopot de-amintire
 Sperând într-o nuntire
 Ce nu va fi nicicând 
 Decât în câte-un gând,
 Ce-adie ca un vânt
 Nedescifrat descânt
 De doruri și iubiri
 Pe val de amăgiri.
 Iubim prea însetat
 Ne stingem repetat
 Crucificând  dureri,
 Fără de mângâieri.
 Himere-amăgitoare
 De-alinturi trecătoare
 Un curcubeu răsare
 O clipă de splendoare.
 Visele mele
 Dansuri de iele
 Printre inele.
 Aș vrea sâ învăț
 Să opresc un  răsfăț
 De-ai sti, ai rămâne
 De azi pânâ mâine
 Cânt nesfârşit
 De-o viaţa dorit.





duminică, 18 august 2013

O ULTIMA CHEMARE







 Chemarea-ți nesfârșită din mine o alung,
 Nu vreau să știu de vise, nici de a clipei dor,
 Scăldat de amintire într-un oftat prelung, 
 Pe suflet am pus lacăt, iubirilor zăvor.
 
 N-am să te las nicicând să rătăcești în vise,  
 Ninsoarea te va cerne din sufletu-mi bolnav,
 În agonie doruri, de ploaie vor fi stinse, 
 Nu-mi vei mai fi un mâine, ci doar un ieri firav.
 
 Întâmplător sau nu, de razvrătiri din mine 
 Își vor aduce-aminte de tine, fără rost, 
 Voi implora un înger să ia ce-ți aparține
 Și alba lui aripă să-mi fie adăpost. 
 
 Tu ai ales distanțe, eu am s-ascund tăceri,
 Nu întreba nimic, nici n-aștepta răspunsuri,
 Eu am jertfit iubirea pe-altare de-ntristări,
 Amurgul fără tine-l voi descânta cu fluturi.

 Doar jumătăți de suflet vom fi, dar rupt in două

 Făr-a putea-nțelege de ce nu-s un întreg,  
 Iar de va plânge dorul cu lacrima de rouă,
 O ultimă  chemare, de dor, am s-o dezleg!






vineri, 16 august 2013

N-AI VREA?


      Viaţa merge mai departe, spun unii, dar nu este întotdeauna adevărat. Uneori nu merge mai departe, uneori doar trec zilele... Carmelo Iribarren


 

 Se-apropie seara, doinește tăcerea,  
 O pasăre-albastră pe cer fără lună,
 Învinsă de dor își cântă durerea,
 Balada plecării în clopot răsună.
 
 Iluzii târzii colindă prin gânduri,
 Prin litere șterse de vise răpuse,
 Năluci ne despart și plâng printre rânduri
 Văpăi de iubire, de frunze aduse.
 
 Nu-i toamnă. Și totuși străini fără nume,
 De astăzi ne suntem, pustiu, disperare,
 O clipă de ieri respiră anume
 Prin ochi de iubire, în rugi de iertare.
 
 Mereu frământat prin suflet îmi treci,
 Pe buze sarutu-ți de fragi rătăcește, 
 Fărâme de-alint prin umbrele reci
 M-ating pentr-o clipă. Fior ce-amăgește. 
 
 Plecări repetate din timp străveziu
 Te-adună din lacrimi și dor nesfârșit,
 Începe să plouă. Visez. Nu-i târziu! 
 N-ai vrea tu iubire un nou răsărit? 
 


.


marți, 13 august 2013

ECOUL






 Atâtea distanțe în drumul spre tine
 Și spini fără număr se zbat în apus,  
 Ninsori infernale se-ngână-n suspine,
 Tăcerea brăzdează un dor nesupus.
 
 Sub pleoape mor stele ucise de dor,
 Din visul promis culeg albăstrele,
 Pe munte de plumb, rătăcit un cocor
 Aripa își frânge în orele grele.  
 
 Un val de-ntrebări muțește cernut 
 De brize ciudate, născute din ploi,
 Frâng vechi legăminte, e-un nou început,
 În candele ard rămășițe din noi.
 
 Vapoare-n derivă plutesc spre nimic,
 Dantele de alge strâng lacrimi de foc,
 Încerc să dezleg din noduri un pic
 Dorințe învinse de-atât nenoroc.
 
 Se simte-un parfum adiind dinspre sud,
 Ne-mbracă iubirea în roz crinoline, 
 Ecoul mă cheamă, doar eu îl aud, 
 Licurici dezrobiți luminează destine!





sâmbătă, 10 august 2013

ȘOAPTA INIMII





 Ca dintr-o întâmplare la porțile-nserării
 Prin calde ploi de vară trimiți ce ți-a rămas,
 O umbră, o tăcere, un semn al neuitării,
 Curg farduri de tristețe, un ultim scurt popas.
 
 Ți-am desenat în suflet un continent de vise,
 Neștiind că prizonieră voi fi o veșnicie, 
 Pictez de astăzi  lacrimi cu roua din narcise,
 Te-ai risipit în mine și-ai scris zădărnicie.   

 Mor stelele pe rând, parc-a orbit și luna, 
 E noaptea mult prea noapte și totul e trecut, 
 Desperecheată-i ora, iar ție ți-e totuna, 
 De-ngheață anotimpul în amintiri de lut.
 
 Te-alung ca pe-o nălucă, te-nchid ca pe o carte,
 Mă-ntorc din nou în vară cu ochi spre răsărit,
 Te vreau absent în toate, te du cât mai departe,
 M-am vindecat de tine, mi-e gândul obosit.
 
 Nu mă chema în vise! Nici dorul nu străbate 
 Prin răni de ne-ntâmplare și câmp cu iasomii,
 Iar de-ți va spune vântul că m-a zărit în noapte,
 Nu-l crede, el te minte, e șoapta inimii !
 
  





joi, 8 august 2013

TU FLUTURE, EU FLOARE







 Tu fluture, eu floare.
 Cât oare ne mai doare?
 Mi-e arderea o boare
 Născută din chemare.
 Port dorul în culoare,
 Parfum de sărbătoare,
 Mireasmă de iertare,
 Peste cuvinte-amare.
 Furtuni de ne-ntâmplare
 Respiră prin petale,
 Cătând printre răzoare
 O clipă de candoare. 
 Din văi dogoritoare,
 Prin umbre rătăcite,
 Din verile - ispite
 Și vise nenuntite,
 Plâng suflete rănite,                     
 De ore irosite,
 Scrisori de ploi umbrite
 Și gânduri necitite.

 Tu fluture, eu floare,
 Picturi din lumi astrale.
 Pe aripile tale,
 Doi ochi, două cristale,
 În zboruri siderale.
 Sub pleoape verzi opale,
 Tăceri de dor si jale,
 Cu lacrimi strânse-n zale.
 Ecouri muzicale,
 Beție de migdale,
 Frânturi demențiale
 În dansuri pluviale,
 Iar hainele regale,
 Un câmp întreg de cale,
 Cu arderi inegale.

 Mister amăgitor,
 Dulceag si acrișor
 Împodobit cu dor,
 Cuprins într-un fior
 Atât de-nșelător.

 Tu fluture, eu floare.
 Cât oare ne mai doare
 Eterna așteptare?

 Uniți printr-un sărut,
 De heruvim știut,
 Din lacrimi apărut,
 Un ultim pas făcut,
 În vals necunoscut!





luni, 5 august 2013

PESCAR DE VISE





          
VISUL MEU A DEVENIT REALITATE ! TOTI CEI CARE DORESC VOLUMUL DE VERSURI SUNT RUGATI SA LASE ADRESA COMPLETA PRINTR-UN MESAJ PRIVAT LA ADRESA : popaines@gmail.com.ACESTA COSTA 20 DE RON SI VA FI EXPEDIAT PRIN POSTA! MULTUMESC TUTUROR PENTRU DRAGOSTEA SI PRIETENIA DE CARE ATI DAT DOVADA. ALATURI DE VOI ACEST VIS A FOST INARIPAT! VA MULTUMESC SI VA IUBESC !
          La nașterea noastră suntem botezați fiecare cu un nume, un vis, hărziți cu câte un dar și înzestrați cu cel puțin un talent, dar trebuie să fim în stare nu numai să ne dorim să îl înaripăm, dar să și luptăm ca el să se implineasca. Acest mare vis dă sens vieții noastre !
Sufletul meu, un dans al fluturilor cu parfum de maci în care visul a devenit realitate!

VISUL MEU-Popa Ines Vanda

Eu am un vis cât Carul mare
Care mă-nălță înspre soare,
Iar de se-ntâmplă să îl uit
El lăcrimează, plânge surd.
Îi spun în șoaptă: nu renunț,
Tu ești exact ceea ce sunt!
Nu renunța nici tu la mine
Mai ai răbdare poate mâine
Te voi putea înaripa
Și ai să zbori mai sus de stea!
Să nu cumva să îndrăznești
Să-mi spui că pleci spre zări cerești,
N-am să te las căci te iubesc
Și cu speranță îți zâmbesc!
Privindu-mă cu drag și dor
El îmi răspunde dintr-un nor:
Cu glas duios plin de iubire,
Aștept să-ți fiu o împlinire!
Chiar de renunți, eu nu te las,
Sunt visul tău îți sunt părtaș!
Eu m-am născut în eul tău,
Am fost, îți sunt, voi fi mereu
Doar ție credincios să știi,
Îți sunt pe veci, în veac să-mi fii!

E TIMPUL SA PLEC






 Dorințe-am sa frâng, când vei plânge în vise,
 E timpul să plec, să-ngrop zile proscrise, 
 Am să vin uneori cu surâs de-albatroși  
 Pe un val de-amintiri sau cu fluturi setoși.
 
 Să mă chemi n-are rost, să-ți răspund ce folos?
 Când scrisori ne-am tot scris și-ntre noi e-un colos,
 De tăcere și munți, de-anotimpuri târzii,           
 Când mi-ai fost, am plecat, când te chem tu nu vii!
 
 Cresc în noi depărtări și oceane de dor,
 Chiar și câmpul cu maci sângerează ușor, 
 Prin arome și spini, prin dezastre și crini, 
 N-ai venit, nu îți plec, suntem foc și ciulini!
 
 Mă adormi cu-n sărut, eu te-alung din ce-ai fost, 
 Sfori perfide de-amar ne cer jertfe și cost,
 Te colindă dureri, îți zâmbesc din album,
 La icoane te-nchini printre lacrimi și fum.
 
 Neputințe se cern, disperări de temut 
 Răvășesc ce-a rămas și în vis te-mprumut, 
 Arzi ofrande de dor și aștepți să revin, 
 Eu nu știu de-am să pot, mi-e să nu-ți fiu puțin!





 

sâmbătă, 3 august 2013

AI SĂ-NȚELEGI ?





 Eu nu te-am înțeles nicicând,
 Ai semănat doar spini și vânt,
 În lanul meu de margarete.
 Zadarnic te umbresc regrete!
 
 Pe maci i-ai prigonit cu ploaie
 Și i-ai ucis printr-o trădare, 
 Chemând furtună peste vise 
 Și viscolind peste narcise.
 
 Iar pe salcâmi i-ai dezbrăcat 
 De tot ce-a fost frumos, curat,
 Pe curcubeu l-ai întristat, 
 Schimbând culorile-n păcat.
 
 Ai frânt aripi de fluturi dragi,
 Făcându-i mai mereu părtași,
 La lipsa ta de-nțelepciune,
 Fardându-i zilnic cu tăciune.    
 
 Și orice floare am sădit 
 De-ndată rob a devenit. 
 Cu uși și porți mereu deschise, 
 Tu ai ales ferestre-nchise. 
 
 Și pescărușii i-ai gonit 
 Și rând pe rând i-ai răstignit, 
 Tot ce a fost frumos și sfânt, 
 Ai dezlegat de jurământ.
 
 Tu n-ai iubit, ai risipit 
 Și uite, toate au murit!
 Nu plânge-acum, este târziu,
 Nu vreau de tine să mai știu!

 Și-n orice gând vei reveni,
 Cu rugăciuni te-oi izgoni,
 Ca niciodată să nu poți,
 Să mai deschizi a mele porți !
 
 Mult prea târziu am înțeles,
 C-ai fost creat de al meu vers
 Și nerimând, pe veci te-am șters
 Din visul meu, din univers.
 
 Nu vreau nicicând să-mi amintesc,
 Te-am alungat, nu te doresc!
 Drum bun îți spun, te-ai rătăcit, 
 Adio pas împleticit! 
 
 Am să mă rog Tatălui Sfânt,  
 Să-ți dea iertarea pe pământ,
 Să nu te-ntorci în slavă sus
 Fără iubirea Lui Isus.
 
 E cerul iarăși înstelat,
 Un mac zâmbește pastelat,
 Înmiresmez cu busuioc,
 Să-mi poarte-n dragoste noroc.
 
 Trifoi cu patru foi brodez
 Și cu iubire flori pictez,
 Sunt dezlegată pe vecie
 De tot ce-a fost cândva robie.
 
 Străine, mergi pe drumul tău,
 Să n-ai regret, păreri de rău, 
 Eu am iertat tot ce-ai strivit,
 Ai să-nțelegi cât te-am iubit?