vineri, 27 noiembrie 2015

PE BRAȚE DIVINE



 Ninge cu flori și petale de nea
 Pe gleznele serii, iar luna sfioasă
 Ochii își plimbă pe cești de cafea,
 Încinsă de dor, îmbrăcată-n mireasă.
 
 E noaptea cleștar, trec îngeri să vadă
 Migdali înfloriți în foșnet de ger,
 Egrete de jad se nasc în zăpadă,                
 Poem creionează penițe de cer. 
 
 Liniști albastre ochii-mi inundă,
 Ne-ameniță frigul, lumi compromise,
 Pe ape de rai harul abundă,     
 De mână-mplinim calendarul de vise.
 
 Ne este iubirea drog salvator, 
 Ferită de-abject în era profană,
 Întreagă cu tine, cât e de ușor,
 Îmi ești antidot pentru orișice rană.
 
 Fluturi de gheață în clopot doinesc,
 Pe brațe divine, cu tine iubire,
 De-o viață colind dumnezeiesc,
 De alb mi-era dor, de tine-n neștire!

miercuri, 18 noiembrie 2015

ORCHESTRAȚI DE IUBIRE


Să identifici fericirea când se află la picioarele tale, să ai curajul şi hotărârea de a te apleca pentru a o lua în braţe şi a o păstra. Asta-i inteligenţa inimii. Marc Levy


 Fluturi caligrafi rescriu 
 Pe ferestra unui gând
 Cu jăratic de dor viu
 Rai de clipe, rând pe rând.
 
 Aripile își deschid 
 Și în foșnet de brocart
 Trec de vama unui vid,
 Vis de negură despart.
 
 Despletesc culori celeste,
 Picură ploi de safire,
 Prefațează o poveste
 Orchestrată de iubire.
 
 Cântă blues pe-a nopții strună
 Un cvartet cu glas de stele,
 Clopoței de vânt rasună,
 Chicotesc crini in perdele.                    
 
 Jocuri vii, alintătoare,
 Cu surâs copilăresc
 Viață prind și-n zboruri pare
 Trup și suflet întregesc.
 
 Îngerii surâd pe umăr,
 Ne alintă, ne cuprind,                    
 Licurici fără de număr
 De pe rochie se desprind.
 
 Flori de iriși cern pe gene,
 Ne îmbracă-n crinolină 
 Și în nopți de sânziene
 Torc fuioare de lumină.
 
 În caleașca-n care timpul
 Pare să se fi oprit,
 Veșnicesc cu tine chipul
 Dragostei fără sfârșit. 
  

sâmbătă, 7 noiembrie 2015

EȘTI CREȘTIN?


   Credinţa fără fapte este moartă (Iacov 2:14-26)


 Nu-i lipsi pe cei săraci
 De iubire și de pâine,
 Binele ce poți să-l faci
 Nu îl amâna pe mâine!
 
 Astăzi este el mâhnit,
 Mâine, cine știe
 Viața ce ți-a pregătit
 Plâns sau bucurie.
 
 Chiar vrăjmașul de-i căzut
 Mâna i-o întinde,
 Uită tot ce te-a durut
 Dragostea n-o vinde!
 
 Nu vei lua de-aici nimic
 Doar ce-ai dăruit,
 Mare ești doar când ești mic,
 Fii desăvârșit! 
 
 Poți alege să iubești 
 Sau să fii indiferent,
 Dar de nu vrei să greșești
 Slujitor fii permanent!
 
 N-aștepta recunoștință,
 Domnul răsplătește,
 Ancorat fii în credință
 Și prin har iubește! 
 
 Ești creștin? Să-ți răstignești
 Eul, chiar de-i greu,
 Luminând să dovedești
 Că ești fiu de Dumnezeu! 

joi, 5 noiembrie 2015

SPINI DE FOC





 De-ar fi dragostea mai mare decât lupta pe putere, 
 Nu și-ar vinde guvernanții sufletul pentru avere,
 Cerul n-ar fi îndoliat, nici pământul numai cruci
 Și nici îngerii n-ar plânge arși de vii pe la răscruci.
 
 N-ar mai flutura nici steagul ridicat în templul morții,
 Nici combustiile viclene n-ar mai râde-n barba sorții.
 De s-ar pune bețe-n roate aroganței și trufiei,
 Promiscuități bolnave nu ne-ar vinde agoniei.
 
 Îmbuibații se hrănesc cu prescuri însângerate 
 Și ne pun în spate munți de poveri cu gust de moarte,
 Demonii se luptă parcă să-nfașoare-n corzi ghimpate
 Un popor, ce-nlăcrimat cere Domnului dreptate.
 
 Zilnic se depun recursuri la instanțele supreme,
 Negustori de vieți să fie pedepsiți cât mai e vreme,
 Cât respiră încă semeni pe pământ hulpav de sfinți,
 Unde păpușarii clipei cinic țin de scaun, cu dinți. 
 
 S-au plătit de-o vreme-ncoace doar cu sânge recipise,
 Taxe pe nemernicie și impozit pentru vise.
 E călcată în picioare demnitatea și-n justiție,
 Infractori bogați câștigă licitații-n coaliție.

 Cicatrice e tăcerea, țipăt fiecare rană, 
 Se ridică-n coate dușii și prin fum de dor, orfană,
 Disperată plânge țara biciuită de durere,
 Doamne, peste spini de foc cerne mir și mângâiere!