vineri, 22 martie 2013

NICI N-AM VISAT





 Când m-ai cules din necuprinsul zării
 Eram o umbră ninsă, un suflu de jar stins,
 Un zbor se frânse-n mine, țipase valul mării
 Și pescăruși iernatici zdrobiți erau de plâns.
 
 Îmi ridicasem diguri în nopți adânci, năuce 
 Și așteptam sfârșitul cu suflet muribund,
 Mă răstignise iarna-n blesteme la răscruce,
 Ținut eram de mreje cât să nu mă scufund.
 
 Se perinda tristețea într-un vacarm de gânduri,
 Iar flacără-mi plăpândă mi se stingea încet,
 Eu înflorisem zorii și vindecasem fluturi, 
 Acum de ger strivită, în beznă, un ascet.
 
 Tu te-ai oprit o clipă și-n suflet m-ai privit,  
 Mi-ai sărutat apusul și rana mi-ai pansat,
 Ai refăcut din perle tot ce era strivit,
 Azi te iubesc cum numai în vise am sperat.
 
 Să nu mă-nchizi în temple croite de-ndoială
 Căci nu știu dacă visul mai poate-nmuguri,   
 Iar de va vrea și dorul să cadă la-nvoială
 Iubirea ta de înger mereu mi-o voi dori.
 
 De-mi vei uita parfumul iubirii într-o zi
 Steluța-nsângerată te va călăuzi!