vineri, 19 iunie 2015

VIAȚĂ DE CĂȚEL




 S-a rupt cerul parcă-n două,
 Norii negrii au turbat,
 Tună, fulgeră și plouă,
 Tremur tot și-s întristat.
 
 M-a uitat vecina-n stradă,
 Credincios, am stat cuminte,
 N-am vrut să fac vreo bravadă,
 Sper să-și mai aduc-aminte 
 
 Locu-n care m-a lăsat.
 De-așteptare-s vlăguit,
 Dar am sufletu-mpăcat,
 Par prostuț? Nu-s dumirit!

 De-aș pleca, m-aș rătăci,
 Sunt micuț și mi-este frică,
 Fără noim-aș hoinări.
 Plimbăreață, o furnică,
 
 Alintată, șugubeața,
 Pe botic mi s-a urcat,  
 Piciorușele-i ca ața 
 Ne-ncetat m-au gâdilat.
 
 Ciudă mi-e pe răsfățată,
 Nici nu pot să o gonesc,
 Am lăbuța înghețată,
 Mi-e și milă c-o rănesc.
 
 Vântu-mi dă și el de furcă
 Și îmi clănțăne și dinții,
 Semăn cu un pui de curcă, 
 Dacă mi-ar trăi parinții…
 
 În vitrină m-am privit,
 Am blănița ca un miel,
 Ciuciulete- s, zgribulit,
 Aspră-i viața de cățel.
 
 Zâmbete de curcubeu     
 A-nceput cerul să-mpartă,
 Sunt flâmand, mi-e tare greu,
 De-aș avea măcar consoartă,
 
 S-am și eu un suflețel
 Și la bine și la rău,
 De nu-l voi găsi defel,
 N-ai dori  să fiu al tău?