Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

marți, 7 octombrie 2014

SĂ FIU IERTATĂ




 Rapsozii toamnei mele în gânduri se strecoară,  
 În timp ce frunza cade pe-aleea depărtării,
 Vestale rătăcite destine trag de sfoară,
 Aprind făclii de dor la țărmul înserării.
 
 Trec dealul amintirii cu aripi de nălucă,
 O siluetă-n brațe naiv o mai cuprind,
 Suspină greieri blânzi, pe treapta clipei urcă 
 Chemări nedeslușite, în nopți ce se divid.     
 
 Luceferii jertfesc dorințe-n vieți grăbite. 
 Prin ramuri desfrunzite pășesc șovăitor
 Neputincioase stele, în salbă de ispite,
 Tresar înlăcrimate-n petala unui nor .
  
  Predestinata vină, ce uneori mă doare, 
  Aceea de-a iubi cu suflet pur, întreg,        
  O voi lăsa să ardă în snop de resemnare
  Pe-o palmă a uitării, parfumul n-am să-i neg.
 
 Pe drumul înspre tine doar netrimise vești
 Se vor mai zbate tainic la felinare stinse,
 Regrete șifonate vor tresări-n calești,
 Absențe delira-vor, oftând pe câmp de vise. 
 
 Oprobiu cer iubirii instanțe-acuzatoare,
 Pledez fără tăgadă, iubind sunt vinovată, 
 Pe fila vieții mele cer doar o adnotare,
 Cu-nsângerate lacrimi semnez: Să fiu iertată!