Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

vineri, 20 martie 2015

PE UMERI DE CER






 Adie în livadă parfum de primăvară, 
 Flori albe de liliac vestesc nou început,
 Nechează caii clipei, fac cerul să tresară,
 Doi fluturi își unesc destinul în sărut.
 
 Ierni pline de confuzii, azi zâmbet și culoare,  
 Troițe de candoare au răsărit în maci,
 Mi-ai împletit inele din lujerii de floare,
 În crinoline-albastre de iriși mă îmbraci.
 
 Ce mi-aș dori mai mult decât beția-n care,
 Adorm pe câte-o stea și tainic te respir,
 Eu ți-am rămas icoană, de dor vindecătoare,
 Tu giuvaer în salbă, ocean de elixir.   
 
 Nu-mi sunt nicicând de-ajuns ninsorile de meri, 
 Deși mi-ai fost izvor în răsărit de foc,     
 Cheamă de pază îngeri, ne fie ei străjeri
 Și creionează vise cu aripi de noroc.
 
 Cu lacrimi de salcâm, pe trup, noapte de noapte,
 Să-mi scrii câte un vers prin care să-nfloresc,  
 Iar umbrele de vânt alungă-le cu șoapte,
 Mă poartă-n rai pe umeri, de cer, căci te iubesc!