marți, 20 septembrie 2016

TOAMNĂ DUPĂ TOAMNĂ





 La răscruce, toamna, în palton de zdrențe, 
 Seceră dantela rochiei de verbină,
 Cu surâs sub gene, grații de tandrețe,
 Scutură-n frunzișuri lacrimi de rugină.

 Agățate-n ramuri, ca o condamnare,
 Roade aurite-n iureș de înalt, 
 Se supun sentinței de-a sfârși-n hambare,
 În zadar suspină-n zarea de cobalt.
 
 Caiere brumate sălcii înconvoaie, 
 Păsări orchestrează ultimul concert, 
 În curând vor trage clopote de ploaie
 Trezorieri celești, peste timp incert.
 
 Cerul și-a deschis nasturii la haină,
 Bărci de acuarelă trec din loc în loc,
 Umerii-și apleacă firava gențiană,
 Albatroșii-și caută-n alte lumi noroc.

 Degetele ploii pun sub lacăt stele,      
 Strugurii în teasc rănile-și jelesc,
 Tu-mi strecori iubire, fluturii sub piele,     
 Toamnă după toamnă, ție-ți înfloresc!