joi, 13 februarie 2014

DEPARTE TU, DEPARTE EU






 Departe tu, departe eu, înspre niciunde, nicăieri, 
 Ca două aripi de cocor, ce nu se-ating în zborul lor,
 Himere-n vis de primăveri, impare umbre dintr-un ieri,
 Ninsori de patimi în cuptor, destine, legi de muritor!  
 
 Scrisori  în șoapte de zăpezi, miraje-n care sper să crezi,
 Două magnolii despărțite, de anotimpuri diferite,
 Nostalgic pian doinind amiezi, împărații de fluturi verzi,
 Speranțe parcă ațipite, cerșind secunde risipite.
 
 Trecute veri de amintire, mir de lavandă și iubire,
 Departe tu, departe eu, blestem țesut cu fir de zmeu,
 Poeme îngeri, plâns de mare, sorți ferecate-n scoici de sare,
 Parfum de clipe, tu și eu, în răsărit de curcubeu!
 
 Pășind spre-nalt, relicve vise, pastel de gânduri interzise.
 Vor înflori petale oare în roșu mac de sărbătoare?
 Tăcere, dor, solstiții scrise, de zodii ninse, compromise,
 Eu nu mai sunt, nu ești în stare să alungăm din înserare!
 
 Un timp oprit în alte vremi, din care mai mereu mă chemi,
 Suspini adânc în ochii mei, cu flori din lacrimă de tei,
 Înduri tăcerile și gemi! Iubirea mea de ce te temi?
 Se scurge cerul pe alei! Te-aștept, mi-e dor! De ce nu vrei?