N-am
chef să zâmbesc defel,
M-a trezit un brotăcel
Și-o armată de furnici,
Ce-au dansat pe-un biet arici.
Într-atât l-au gâdilat,
Că s-a pus pe strănutat.
Forfota s-a întețit,
S-au pornit pe ciripit,
Rândunici și-un pițigoi,
Ce de zarvă, tărăboi,
Câinii latră prin vecini,
Alergând după găini.
Papuceii nu-i mai am,
I-a furat Mițu pe geam.
Ochișori iar am închis,
Când colo, pe-acoperiș
Croncăne o cioară neagră,
Acum chiar că nu-i de șagă,
Cum să nu fiu supărată,
Morcovită, bosumflată?
M-am dus să-mi spăl obrăjorii,
Mâinile și dințișorii,
Pe năsuc cât o alună
Roșie sunt ca o căpșună.
Nasul
nu mi s-a-nroșit
Fiindcă mint, vă spun cinstit,
Un țânțar needucat,
Fără milă m-a pișcat.
Țin buzițele cireașă,
Astăzi de nimic nu-mi pasă,
Nici copii nu-i salut,
Nici pe buna n-o ascult,
Poezioare n-am să spun
Și nu vreau nici mic dejun,
Iar la gradi nu mă duc,
Am să stau singură cuc.
Nu mă-ncalț, nu mă îmbrac,
Nici codițe n-am să-mi fac.
Fâs, fâs pași... e cățelușa
Sau mama cu nuielușa?