Toamnă, porți în buzunare
Nostalgii strânse-n culori,
Cerni parfum peste răzoare
Dar de ce-nvrajbești și nori?
Te incrunți, devii posacă,
Zdrentuiești copaci și frunze,
Pui veșmânt de promoroacă,
Picuri must dulceag pe buze.
Capricioasă și cu toane
Scuturi lacrimi mari de ploi,
Peste soare tragi obloane,
Alungi păsări din zăvoi.
Galopezi când în tăcere,
Când în
herghelii de dor,
Aprinzi gânduri efemere,
Cearcăne pui clipelor.
Îmbraci pomii-n sărbătoare,
Visele în crinoline,
Roadelor le dai savoare,
Ne alinți cu violine.
Răpești stele, încingi vetre,
Îngropi șoapte în cenușă,
Speli de zgură ochi și pietre,
Răstorni saci cu flori la ușă.
Toamnă, cât vom sta-mpreună
Pune jar pe scări de vreme,
Stins ecou din zări adună,
La troițe să mă cheme!
Iar de aripa în geamuri
Va fi doar o amăgire,
Voi așterne-n cuib de fumuri
Rest rămas din amintire.
Rest rămas din amintire.