Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

sâmbătă, 26 aprilie 2014

AM STINS ȘI VISUL




 Am șovăit cândva pe drumuri iluzorii
 Prin praf de orhidee, în dinastii de vânt,
 Reinventând un vis din gânduri derizorii
 Și m-am trezit străină de aria unui cânt,
 
 Pe care numai dorul de lacrimi istovit,
 Îi fredona refrenul pe strune de-amintire 
 Și-acum îmi cere vamă tot timpul irosit,
 Cerând un preț, uitarea, pe visul de iubire!
 
 Dorințe efemere le-am descântat cu ploi
 Și licurici nostalgici de-ndat-au ațipit,
 Prea multe necuvinte au troienit în noi.
 Împart tăceri cu îngeri. La ce-ai mai fi venit?
 
 Nu vreau să mă mai mint că-ți sunt și că te am,
 Sub pleoape fluturi albi de sete au apus,
 Iar de ți-am fost cândva culoare și balsam,
 Nici nu mai știu, te-ntreabă ! Eu n-am nimic de spus!
 
 Doi greieri rătăciți valsează în surdină, 
 În fluturi și povești nicicând nu ai crezut, 
 Din ochii mei curg râuri de zâmbet și lumină,
 Am stins și visu-n care mi-ai fost, dar l-ai pierdut! 

  

joi, 17 aprilie 2014

DOR DE VOI






 Mi-e dor de voi plecați departe, în Țara Îngerilor sus, 
 În veșnicie, printre stele-n Împărăția Lui Isus!
 Mi-e dor de cei ce m-au crescut, iubindu-mă ca pe un dar,
 De lacrimi sfinte, părintești, jertfite-n dragoste pe-altar,
 
 De cei ce-n rugăciune sfântă au dus prinosul vieții lor,
 Turnându-mi har clipă de clipă din al iubirii sfânt fior, 
 Ce-au știut sub aripă de înger să ocrotească a mea viață
 Sfințind cu-atingeri de lumină orișice pas printr-o povață,

 Neobosiți, neîncetat, m-au alintat cu dulci povești,
 Călăuzindu-mi cu răbdare, zbor de-nceput spre zări cerești,
 De cei care-au vegheat cu milă, blândețe, drag și bunătate,
 Purtând sub pleoape-ngrijorări, țesând din vise nestemate,
  
 Ce-au suspinat când m-a rănit ciulinul unui gând amar, 
 Smeriți sub cruci de-nțelepciune m-au învățat divinul har
 Al roadelor, ce dăinuiesc în veac de veac pe-acest pământ
 Evlavie, dragoste și cinste, credincioșie și Cuvânt.
 
 Mi-e dor de voi iubiții mei, care mi-ați fost în tot și toate
 Și-ntr-un șirag de briliante păstrez parfumul stinsei șoapte,
 Nădăjduind să vă-ntâlnesc în slăvi de rai  pe-un curcubeu,
 Nedespărțiți să fim de-a pururi, la dreapta lângă Dumnezeu! 





joi, 10 aprilie 2014

ANOTIMP NESCRIS






 Te-nlăcrimez mereu ca pe-un nedrept supliciu,
 Cu-același dor cu care mă zbat să te și neg,
 Iubindu-te-mpotrivă, robit ca de un viciu,
 Fără să vreau să pot, să-ncerc să mă dezleg.
 
 Te recompun din freamăt și gând contradictoriu, 
 Ilogic, fără vină, naiv de nefiresc,
 Și traversând nonsensul prin veșnic purgatoriu,
 Mă cern între abise și rai de vis ceresc.              
 
 Nu-ți cer nimic, nicicând, iar de visezi, mă iartă 
 De-ți înfloresc în suflet în mii de amănunte,          
 În anotimp nescris, neinventat pe hartă,
 A șoaptelor aleanuri  își fac spre tine punte.      
 
 Iar dacă drumuri toate te duc doar înspre mine
 Și e târzie clipa, învață-mă uitarea,
 Iubindu-mă-n alt timp, mă vindecă de tine,
 Zidește-mă-n altare sau frânge departarea!
 
 Restanțieri de-o viață în amânări absurde, 
 De vise și iubire, constrânși de propriul eu, 
 Dar respectând uzanțe și legi proscrise, fade,
 Ne-om stinge nepereche, iubindu-ne mereu!

miercuri, 2 aprilie 2014

PARFUM DE ÎNGERI




 La malul unui gând corăbii-au ancorat, 
 Cu vise, amintiri, regretul ne-ntâmplării,
 Suspin de mac suav, în taină m-a chemat,
 Cu șoapte de petale, în portu-nchipuirii.
 
 Sunt un Pescar de vise, țes stele de iubire,
 Cu fire aurite-mpletite-n trei nuanțe,
 Credință, prietenie, magii de bucurie,
 Îngemănând buchete din raiul cu speranțe.
 
 Frâng  umbre și neliniști, opreliști blestemate,
 Tai sforile sortite să țină-n noduri vise,
 Iubesc fără tăgadă și dincolo de moarte,
 Înving canoane-absurde și legi de nimeni scrise.
 
 Când înrobiți de dor, confuzii și destin,
 Îndoliați de toamne, în ploi de amăgire, 
 Înfrânți de câte-o vină, de-o aripă te țin, 
 Risipă fac de lacrimi, iubindu-te-n neștire!
 
 Iar dacă-n nopți târzii, de dor, simți că te stingi,
 Îngroapă agonia tristeții, fără rost
 Și cu parfum de îngeri, crini albi să mă atingi,
 Promite să ne fim, ce încă nu ne-am fost!