Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

luni, 30 martie 2015

GARA CU MACI





 Trece și ultimul tren,
 Prin gara cu maci purpurii,
 Surde dorințe-n refren
 Captive, te dor. De mai știi,
 
 Cum e să iubești netrucat,
 Scutură umbra de tină,
 Cât aripi cu lanț n-ai legat
 Și nu ești învins de rutină.
 
 Ai dreptul iubind să te temi, 
 Oprește jaful de fluturi, 
 Totuși, prin ploi când mă chemi, 
 Ochii, de zaț, să îi scuturi.
 
 Învață să zbori, să-nflorești,
 Seceră gând de-amânare,
 Duminici cu iz de povești
 Zadarnic ning stele de mare.
 
 Jertfe și scrum, ți-amintești?
 În maci dantelați ți-ai ascuns  
 Hățiș de neliniști. Citești.
 De-n vis lăcrimezi, ți-am răspuns!

miercuri, 25 martie 2015

TU DECIZI



 Numai ce-a ajuns în curte, năvălind ca vântul mare, 
 Radu-și strigă bunicuțul, ce-aștepta cu nerăbdare
 Să se-ntoarca de la școală. L-a întâmpinat duios,
 Cum doar el știe s-o facă, cu ochi blânzi, chip luminos.  
 
 - Dragul moșului-ai văzut cât e azi de minunat,
 Cum a înflorit liliacul, cu parfum ne-a îmbătat? 
 Ciufulindu-și cu mânuța părul blond și ondulat,
 Piciul se gândește-o clipă, contemplând puțin mirat 
 
 Și-i răspunde încurcat, vrând să fie lămurit:    
 -Bunule , eu nu-nțeleg, poate-s eu mai aiurit…
 Fie arșiță sau ger, însorit sau chiar furtună,
 Pentru tine orice zi pare-a fi la fel de bună. 
 
 - Ai dreptate dragul meu, ori de câte ori te văd 
 Sau doar mă gândesc la tine, glas de păsări când aud,   
 Dacă ușa mi-o deschide vreun vecin, care-mi vorbește,
 De văd cerul plin de stele, cineva de îmi zâmbește,
 
 Mă consider fericit și-orice zi îmi este bună, 
 Totdeauna-s mulțumit și-mi merg toate ca pe strună.
 Tu ești cel care decizi încă de cu dimineață,
 Cum  să-ți fie-ntreagă zi, preț de pui, pe a ta viață.
 
 Poți atunci când te trezești să strigi tare,-n gura mare,
 Cât de minunat e astăzi și s-o spui la fiecare.
 - Bunule, tu ai dreptate, cât de înțelept poți fi,
 Tuturor am să le spun c-asta-i arta de-a trăi!  

vineri, 20 martie 2015

PE UMERI DE CER






 Adie în livadă parfum de primăvară, 
 Flori albe de liliac vestesc nou început,
 Nechează caii clipei, fac cerul să tresară,
 Doi fluturi își unesc destinul în sărut.
 
 Ierni pline de confuzii, azi zâmbet și culoare,  
 Troițe de candoare au răsărit în maci,
 Mi-ai împletit inele din lujerii de floare,
 În crinoline-albastre de iriși mă îmbraci.
 
 Ce mi-aș dori mai mult decât beția-n care,
 Adorm pe câte-o stea și tainic te respir,
 Eu ți-am rămas icoană, de dor vindecătoare,
 Tu giuvaer în salbă, ocean de elixir.   
 
 Nu-mi sunt nicicând de-ajuns ninsorile de meri, 
 Deși mi-ai fost izvor în răsărit de foc,     
 Cheamă de pază îngeri, ne fie ei străjeri
 Și creionează vise cu aripi de noroc.
 
 Cu lacrimi de salcâm, pe trup, noapte de noapte,
 Să-mi scrii câte un vers prin care să-nfloresc,  
 Iar umbrele de vânt alungă-le cu șoapte,
 Mă poartă-n rai pe umeri, de cer, căci te iubesc! 
 


video

luni, 16 martie 2015

OGLINDA



 Auzind despre căsuța cu o mie de oglinzi,
 Un cățel, curios din fire, șugubăț, cu ochi rotunzi,
 S-a gândit s-o viziteze ca să vadă el pe viu
 Ce mister poate ascunde. Tare i-a părut hazliu,
 
 Că de-ndată ce-a urcat scările de la intrare,
 Dând din coadă bucuros, plin de zel și nerăbdare,
 Cu urechile ciulite, peste tot unde-a privit,
 Alți o mie de căței, cu căldură i-au zâmbit.
 
 Bucuros peste măsură, cum n-a fost el niciodată
 Și-a propus să se întoarcă-n acest loc și altădată. 
 Alt cățel, cam deprimat, fără niciun chef de viață,
 Cu codița-ntre picioare, cap plecat, priviri de ghiață,
 
 Suspicios și arțăgos, mârâind nemulțumit,
 De îndată ce-a intrat în locașul amintit, 
 Blana-i s-a zburlit pe spate, speriat de câinii care, 
 Din oglinzi rânjeau perfid, răutăcioși, cu-nfiorare.

 A fugit încrâncenat, făr-a mai dori vreodată,
 Nici măcar să-și amintească de căsuța “blestemată”.
 Orișicine știe bine, de-n oglindă te privești,
 Ea reflectă ce-i arăți. De ești vesel și zâmbești,
 
 Ochii îți surâd sub gene, chipul ți-este luminos,  
 E firesc ca și oglinda să-ți răspundă prietenos,
 De te-ncrunți, ești bosumflat, afișezi mereu tristețe,
 Te întuneci ne-ncetat, cum altfel să-ți dea binețe?



Dupa o poveste cu talc:  “Casa cu o mie de oglinzi.”

luni, 9 martie 2015

N-AM VENIT …


 N-am venit să tulbur marea cu privirea,
 Ci s-ascult doar valul mângâiat de vânt, 
 Gândului nespus să-i dezleg spășirea,
 Din condei să picur soare în cuvânt. 
 
 Râuri de iubire curcubeu să nască,
 Fluturi să brodeze-n piruete flori, 
 Buzele udate cu licori de iască,
 Din căuș de cer să se-adape-n zori.
 
 Umerilor aripi am cioplit din stele,
 Zbor să înfirip pe un cal de apă,
 Mori de vânt albastre, dorurile mele,
 Vi le dăruiesc, vouă-ntr-o agapă.  
 
 Când cu toții fi-vom adunați la cină,
 Îngeri pelerini ne-or hrăni cu rouă,
 Mierea din prescură, cea de viață plină,
 Va-mpărți și vina lacrimii în două.  
 
 Descifrând un vis, veți citi poeme,   
 Slove răzvrătite dintr-o călimară,
 De târziul fi-va poate prea devreme,
 Leac vă las iubirea, cât să nu vă doară!

duminică, 8 martie 2015

BINECUVÂNTATĂ FEMEIE




 Ești un cânt, o armonie, tu femeie, o minune,
 Din petale de crini albi, Domnul te-a creat anume,
 Să fii vis și mângâiere, purtătoare de lumină,  
 Brațele să-ți fie leagăn, să faci clipa mai senină.
 
 Glasul tău duios alină, ochii tăi fântâni cerești,
 De zâmbesc  sau varsă lacrimi, tot cu patimă iubești.
 Sufletul îți e un templu, de-anotimpuri parfumat,
 De ții dorurile-ascunse, porți speranța necurmat.
 
 Din a trupului vioară, cresc lăstarii noii vieți, 
 După truda  unei zile porți cununi în dimineți.
 Cu smerenie, bunătate, pentru toți cei dragi alergi
 Și în orice-mprejurare cauți pe toți să-i înțelegi. 
 
 Când sărutul ți-este foc te asemuiesc cu vara,
 De te doare plâns de fluturi,ești la fel ca primăvara,
 Dacă ploile amare strivesc frunza, te-ntomnezi, 
 Porți victoriile luptând, învingi ierni și nu cedezi.

 Ai talanți nenumărați, ești izvor de apă vie,
 Plămădită din a rănii dragostei împărăție,
 Un poem plin de candoare, o steluță nestemată,
 Ești femeie, nu uita, pururi binecuvântată!