Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

marți, 30 septembrie 2014

STRÂNG COMORI




 Într-un sat uitat de lume peste deal, în aluniș, 
 Merg ținându-se de mână-n pas agale prin frunziș
 Doi copii trimiși de mamă la bunica lor bolnavă,
 Gârbovită de ani mulți, zâmbet trist, la trup firavă.
 
 Băiețelul șugubăț, guraliv cât roata morii,
 Pus pe șotii, ghidușii, treaz de cum mijit-au zorii,
 Încântat de basm cu zâne, prinți, căluți înaripați,
 Zmei, luceferi, cosânzene și castele cu-mpărați,
 
 Se visează Aladin, mag sau rege-ntr-o cetate.
 Timpul, să se scurgă iute, fată-ncearcă a-i abate 
 Gândul de la drumul lung, prăfuit și plicticos,
 Inventând povești  haioase, știind cât e de năzuros.
 
 Obosit, nerăbdător și trăgând-o de fustiță, 
 Cu ochi mari și rugători, cu mânuța prin cosiță,
 Doritor să-l ia în brațe, alintat și șmecheros, 
 Un pupic scurt pe bărbiță îi dă-n fugă prietenos.
 
 Și în timp ce-l urcă-n cârcă un localnic de prin sat,
 Fiindu-i milă de fetiță, curios a întrebat:  
 Nu ți-e greu să duci povara asta grea în al tău spate?
 Nu-i povară suflet drag, îl iubesc, îmi este frate!  
 
 Nu socot că este greu, fac ce pot cu bucurie,
 Sar mereu în ajutor dovedind mărinimie,
 Dăruiesc din al meu suflet mici smaralde de iubire,
 Strâng comori în temple sfinte pe altar de nemurire!