Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

joi, 10 aprilie 2014

ANOTIMP NESCRIS






 Te-nlăcrimez mereu ca pe-un nedrept supliciu,
 Cu-același dor cu care mă zbat să te și neg,
 Iubindu-te-mpotrivă, robit ca de un viciu,
 Fără să vreau să pot, să-ncerc să mă dezleg.
 
 Te recompun din freamăt și gând contradictoriu, 
 Ilogic, fără vină, naiv de nefiresc,
 Și traversând nonsensul prin veșnic purgatoriu,
 Mă cern între abise și rai de vis ceresc.              
 
 Nu-ți cer nimic, nicicând, iar de visezi, mă iartă 
 De-ți înfloresc în suflet în mii de amănunte,          
 În anotimp nescris, neinventat pe hartă,
 A șoaptelor aleanuri  își fac spre tine punte.      
 
 Iar dacă drumuri toate te duc doar înspre mine
 Și e târzie clipa, învață-mă uitarea,
 Iubindu-mă-n alt timp, mă vindecă de tine,
 Zidește-mă-n altare sau frânge departarea!
 
 Restanțieri de-o viață în amânări absurde, 
 De vise și iubire, constrânși de propriul eu, 
 Dar respectând uzanțe și legi proscrise, fade,
 Ne-om stinge nepereche, iubindu-ne mereu!