vineri, 10 aprilie 2015

AM OCHII UMEZI DOAMNE



Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos. (Efeseni 4:32)      
       



 Am ochii umezi Doamne, m-ai ridicat pe munte,
 Prin har m-ai îmbrăcat în straie de lumină.
 N-am drămuit iubirea, stele-n cununi pe frunte,
 Pun fără părtinire, dar tot îmi caută vină. 
 
 Când luna ostenită se duce să se culce,
 Cuget la Cartea Sfântă, să nu-mi abat cărarea,
 Te văd urcând Golgota, mă-ntreb de mai poți duce,
 Poveri fără de număr. E greu să rabzi trădarea.
 
 Poți sufletul în palme să-l dărui deopotrivă,
 Să arzi fără tăgadă, smerit, să nu cârtești,
 Chiar surd să te prefaci, tot fi-vor împotrivă 
 Limbuți cărora gura nu poți să le-o oprești. 
 
 Dac-ar lasă iubirea să sfarme împietrirea
 Și-ar bea din apa vie, ce fără plat-o dai, 
 Ar înțelege jertfa-ți și-ar răstigni și firea,
 Pe-o aripă de cer ar sta cu Tine-n rai.
 
 E-aprilie și plouă, iar ochii îmi sunt uzi, 
 În rugă mă prostern, zdrobită de-ntristare,
 Deschizi în cer o ușă, e semn că mă auzi, 
 Binecuvânt vrăjmașii. Iubind, le dau iertare!