vineri, 28 februarie 2014

MI-E DOR DE-O ÎNFLORIRE






 În ochii tăi albaștri respiră valul mării, 
 Doinind cu glas de îngeri cântările cerești,
 Dansează-n salbe iriși în șoapta primăverii,
 Pictezi cu ploi de vișini pastele de povești!
 
 Verset de rugăciune din Psalmul de iubire
 Îmi luminează gândul când se adună norii,
 Mă-mbraci în strai de stele, gravezi mărgăritare,
 Alungi din mine temeri, cu zâmbete-mi țeși zorii!

 Cu râuri de iubire îmi speli lăstarii spini
 Și reaprinzi făclia dorințelor din vis,
 Deschizi a ușii suflet cu lacrimă de crini,
 Ești taina mea sfințită, poem de rai promis!

 Iar când mă rătăcești în toamne fără vină,
 Trimiți perechi de fluturi să cearnă-n păr smaralde,
 Reinventând solstiții cu stea de mag divină. 
 Nescrise anotimpuri rămâne-vor să scalde,
 
 Restanțele de vreme în care-am pribegit 
 Uitând de taina sacră, eternul legământ,
 Prin care două inimi cândva și-au întregit
 Pe-altarele iubirii  un vis sub  jurământ!
 
 Mi-e dor de-o înflorire-n parfum de trandafir, 
 De pescăruși albaștri cu aripi cristaline,
 Mi-e dor de tot ce-mi ești, de clinchet de zefir,
 De clipa-n care îngeri ne-au miruit destine!