Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

vineri, 28 februarie 2014

MI-E DOR DE-O ÎNFLORIRE






 În ochii tăi albaștri respiră valul mării, 
 Doinind cu glas de îngeri cântările cerești,
 Dansează-n salbe iriși în șoapta primăverii,
 Pictezi cu ploi de vișini pastele de povești!
 
 Verset de rugăciune din Psalmul de iubire
 Îmi luminează gândul când se adună norii,
 Mă-mbraci în strai de stele, gravezi mărgăritare,
 Alungi din mine temeri, cu zâmbete-mi țeși zorii!

 Cu râuri de iubire îmi speli lăstarii spini
 Și reaprinzi făclia dorințelor din vis,
 Deschizi a ușii suflet cu lacrimă de crini,
 Ești taina mea sfințită, poem de rai promis!

 Iar când mă rătăcești în toamne fără vină,
 Trimiți perechi de fluturi să cearnă-n păr smaralde,
 Reinventând solstiții cu stea de mag divină. 
 Nescrise anotimpuri rămâne-vor să scalde,
 
 Restanțele de vreme în care-am pribegit 
 Uitând de taina sacră, eternul legământ,
 Prin care două inimi cândva și-au întregit
 Pe-altarele iubirii  un vis sub  jurământ!
 
 Mi-e dor de-o înflorire-n parfum de trandafir, 
 De pescăruși albaștri cu aripi cristaline,
 Mi-e dor de tot ce-mi ești, de clinchet de zefir,
 De clipa-n care îngeri ne-au miruit destine!