joi, 7 mai 2015

GREIERELE ÎNDRĂGOSTIT



 Auzi și tu clipit de gene? E-un greier mic și jucăuș, 
 Îndrăgostit de-o buburuză, deznoadă doruri pe-un arcuș.
 A vrut să-i scrie o scrisoare cu picioruș muiat în tuș, 
 Dar dacă se pierdea pe drum sau o fura vreun spiriduș?

 Așa că s-a-mbrăcat pastel, în frac de iris violet 
 Și-a luat vacanță-ntreagă vară, timp să-i ajungă berechet, 
 Să-nalțe zmeie de magie și să străbată zeci de leghe,
 Să-mpartă anotimp la doi c-o dragoste fără pereche.
 
 A mai chemat un licurici, maestru-n tainele iubirii,
 Să-l lumineze la răscruci înspre grădina fericirii. 
 Că-i trubadur prea bine știți, zburdalnic și cu capu-n nori,
 Ades se pierde prin frunziș, visând la stele în culori.
 
 Atras de-aroma primăverii, scăldat în vis de frenezie, 
 Răsfață corzile viorii fiind secondat de-o păpădie.
 Cu ochi zglobii ca două perle și zâmbet de polen fardat,
 Sărut-aripa buburuzei și-oftează scurt și vinovat.
 
 Înduioșată mămăruța, respiră clipa de tandrețe,
 Sub pleoape-i joacă bobi de rouă, emoționată-i dă binețe,
 Aripi deschide-n evantai și grațios se-nalță-n zbor, 
 Rămân doar stele-n cuib de suflet și-un cântec îndoliat de dor.