Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

joi, 7 mai 2015

GREIERELE ÎNDRĂGOSTIT



 Auzi și tu clipit de gene? E-un greier mic și jucăuș, 
 Îndrăgostit de-o buburuză, deznoadă doruri pe-un arcuș.
 A vrut să-i scrie o scrisoare cu picioruș muiat în tuș, 
 Dar dacă se pierdea pe drum sau o fura vreun spiriduș?

 Așa că s-a-mbrăcat pastel, în frac de iris violet 
 Și-a luat vacanță-ntreagă vară, timp să-i ajungă berechet, 
 Să-nalțe zmeie de magie și să străbată zeci de leghe,
 Să-mpartă anotimp la doi c-o dragoste fără pereche.
 
 A mai chemat un licurici, maestru-n tainele iubirii,
 Să-l lumineze la răscruci înspre grădina fericirii. 
 Că-i trubadur prea bine știți, zburdalnic și cu capu-n nori,
 Ades se pierde prin frunziș, visând la stele în culori.
 
 Atras de-aroma primăverii, scăldat în vis de frenezie, 
 Răsfață corzile viorii fiind secondat de-o păpădie.
 Cu ochi zglobii ca două perle și zâmbet de polen fardat,
 Sărut-aripa buburuzei și-oftează scurt și vinovat.
 
 Înduioșată mămăruța, respiră clipa de tandrețe,
 Sub pleoape-i joacă bobi de rouă, emoționată-i dă binețe,
 Aripi deschide-n evantai și grațios se-nalță-n zbor, 
 Rămân doar stele-n cuib de suflet și-un cântec îndoliat de dor.