Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

luni, 9 decembrie 2013

N-AUZI ȘI NU MĂ VEZI




 Nu vrei să cerni tăcerea ninsorilor din plângeri
 Și-nstrăinări absurde să le rostești sfârșitul?
 Doi oameni de zăpadă printre nămeți și-nfrângeri
 Am devenit, iubite! Ascultă-mi iar colindul! 
 
 Trec pașii tăi prin suflet când vine înserarea 
 Ca suflul unui înger cu aripa de gheață, 
 Se întețesc neliniști, suspină nepăsarea,                   
 Nu vii și nici nu pleci din amintiri de ceață.
 
 Când lăcrimez în rugă și gerul se-ntețește 
 Te împrumut din vara plecată nicăieri,
 Din lujerii de dor absența împletește
 Povestea amăgirii cu maci de dor stingheri.
 
 Vin îngeri istoviți în care-nzăpezite,
 Aduc câte o veste din vechi cetăți de cretă,
 Răsar sub pleoape crinii din vise nenuntite, 
 Trag draperii de fluturi pe gând ce se repetă.
 
 Te pierd printre iluzii, cum să te strig, nu știu!
 Cu brațe amorțite în vis mă-mbrățișezi,
 De dor însingurată, mi-e crivăț și pustiu.
 Înghețuri pretutindeni! N-auzi și nu mă vezi!