joi, 19 septembrie 2013

PLOI DE DOR





 Oftezi în ploi de dor, cresc noi lăstari sub pleoape
 Din cupele de maci bei lacrima iubirii,
 M-a rătăcit destinul și nu vrea să mă-ngroape,
 Eu îți sărut tristețea! Tresari, în timp ce scrii!   .
 
 Sub gene stele stinse ascund numai tăceri
 Ce întregesc amurgul, de ploaie resemnate, 
 Se despletesc absențe-n secundele de ieri,
 Distanțe se-nmulțesc de frunze îndoliate.
 
 De ai rosti și-n șoaptă cuvântul ce-l aștept,
 Aș frânge legământul cu ploile din tine, 
 De ce lași macii verii să plângă în deșert?
 Oprește destrămarea! Nu te-am uitat, știi bine!
 
 Smaralde de condei din doruri neștiute 
 S-au tot prelins în rugă la îngeri serafimi,
 Atinge-mă o clipă prin toamne inelate,  .
 Te poticnești de stropii căzuți printre mulțimi?
  
 De ce strângi dintre spini doar flori însângerate?
 Nu vezi ce tare plouă?  Chiar fluturii-s buimaci! 
 Întinde iarăși brațe din stele-ngenunchiate, 
 Se va opri și ploaia! Vom arde dor de maci!
 

.