miercuri, 21 mai 2014

NOSTALGII CU MACI





 Prea se-nmulțesc răspântii în gânduri efemere,
 Iar clipele refuză de mâna a se ține,   
 Strâng în buchet cuvinte fugite din tăcere,
 Doi maci găsesc refugiu în primăveri senine.
 
 Întruchipări străine cu inimă de gheață
 Rostesc păreri absurde de nimeni înțelese,     
 Se-mbrățișează macii sub oarbe zări de ceață,     
 Lumină din flori albe un licurici le țese.         

 Se spovedesc petale de vânturi risipite,       
 Un menestrel dezmiardă arcușul pe-o vioară,
 Iar degetele nopții, de dor dezlănțuite, 
 În șoapte creionează luceferi prin secară.

 Zâmbesc printre scaieți cu sufletele arse 
 Și-n fiecare vară își scriu câte-o poveste,
 Un înger risipește confetii de mătase,
 Sfințind eternitatea iubirilor celeste.
 
 Sărută astrul nopții cu fluturi de safir 
 Doi maci îndragostiți din alte galaxii, 
 În iarba necosită prin visul lor respir, 
 Strivesc sub pleoape lacrimi de-albastre nostalgii.


.