Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

joi, 5 noiembrie 2015

SPINI DE FOC





 De-ar fi dragostea mai mare decât lupta pe putere, 
 Nu și-ar vinde guvernanții sufletul pentru avere,
 Cerul n-ar fi îndoliat, nici pământul numai cruci
 Și nici îngerii n-ar plânge arși de vii pe la răscruci.
 
 N-ar mai flutura nici steagul ridicat în templul morții,
 Nici combustiile viclene n-ar mai râde-n barba sorții.
 De s-ar pune bețe-n roate aroganței și trufiei,
 Promiscuități bolnave nu ne-ar vinde agoniei.
 
 Îmbuibații se hrănesc cu prescuri însângerate 
 Și ne pun în spate munți de poveri cu gust de moarte,
 Demonii se luptă parcă să-nfașoare-n corzi ghimpate
 Un popor, ce-nlăcrimat cere Domnului dreptate.
 
 Zilnic se depun recursuri la instanțele supreme,
 Negustori de vieți să fie pedepsiți cât mai e vreme,
 Cât respiră încă semeni pe pământ hulpav de sfinți,
 Unde păpușarii clipei cinic țin de scaun, cu dinți. 
 
 S-au plătit de-o vreme-ncoace doar cu sânge recipise,
 Taxe pe nemernicie și impozit pentru vise.
 E călcată în picioare demnitatea și-n justiție,
 Infractori bogați câștigă licitații-n coaliție.

 Cicatrice e tăcerea, țipăt fiecare rană, 
 Se ridică-n coate dușii și prin fum de dor, orfană,
 Disperată plânge țara biciuită de durere,
 Doamne, peste spini de foc cerne mir și mângâiere!