Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

sâmbătă, 13 iunie 2015

NERĂBDARE





 Cât de-nsetată-s de vacanța mare,
 Să cânt, s-alerg și de nimic să-mi pese,
 Să ațipesc în câmp, cu luna la picioare 
 Și stele pe rochiță flori de opal să-mi țese.
 
 Căpșorul să îl țin în poalele bunicii,
 Să-mi povestească vrute și nevrute,
 Fundițe de lumină s-aprindă licuricii,
 Petale de cireș să-mi ningă lin pe frunte.
 
 Să beau din căni de lut sirop de brad și fragi,
 Să-mi cânte vrăbiuțe cu glas fără pereche,
 Poneiul să îl mângâi și-animăluțe dragi,
 Iar bunu să-mi agațe cireșe la ureche.
 
 Să-ncalec pe răcoare câte-un murg
 Și zmeie să înalț din cârpă colorată,
 Cu sâmburi de caise să joc înspre amurg
 Șotron, iar cel ce pierde să-mpartă ciocolată.
 
 Răbdare nu mai am, am burdușit gentuța,
 Dar ce fac cu Labuș? Puțin sunt întristată,
 Las’că-l înghesui eu cumva, într-o plăsuță,
 Mi-e drag, merg să-l răsfăț cu-n strop de înghețată!