Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

vineri, 5 septembrie 2014

MĂ MUT PE-UN CURCUBEU



 Îți poposesc discret din când în când în minte,
 Cu-apusuri nepereche și cu-n surâs formal,
 Încerci să-nnozi absențe, nimicuri din cuvinte,
 Pe care fără noimă ți le-am rostit banal.
 
 Mi-ai fost cândva dorință, aripă a visării,
 Azi toaca ruginită anunță nepăsare,
 Cu îngerii închin pocalele uitării,
 Semnez indiferență pe ultima scrisoare.
 
 De-ar fi să te compun dintr-un fior frenetic
 Ar trebui himere să le dezbrac de fum,
 Să-nviorez culori din anotimp anemic
 Și-umbroase amintiri să le dezgrop din scrum.
 
 Ne vom vedea cândva pe-o stradă la-ntâmplare,
 Vei scrie lungi răvașe, dar fără conținut,
 Tăceri anesteziate îți vor părea bizare
 Și-un clopot tânguit va amuți în lut.
 
 Sunt gânduri amorțite venite în convoi,
 Rotite-n cercuri strâmte c-o ultimă suflare,
 Sub pelerina nopții, în rugăciuni de ploi,      
 Albi fluturi clandestini te cern cu nepăsare.
 
 Ți-am încuiat portița, nicicând n-ai să-mi lipsești,
 Ia-ți umbra-nchipuirii și tolba cu suspine,
 Renunță la iluzii, nu vreau să mă iubești,
 Mă mut pe-un curcubeu de vise, fără tine!