Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

sâmbătă, 11 ianuarie 2014

ÎN LACRIMA ZĂPEZII







 Îmi înfloresc buchete de maci și ghiocei,
 Deși mă viscolești cu-nghețuri și zăpezi       
 Și în strânsoarea iernii, de ochii mei par grei,
 Port vis de alb curat, privește, tu nu vezi?
 
 Ninsoarea ce o cerni e doar un amănunt, 
 Ce o topește-ndată petala mea de soare,
 Poți ninge-o veșnicie, iubire-mi ești și-ți sunt, 
 Iar gerul ce-l pictezi, e pata de culoare!
 
 Cu suflet te cuprind, în alb, dumnezeiesc,
 Iubirea mea e-ntreagă, nu rest sau jumătate,
 Tu n-ai să poți primi atât cât dăruiesc,
 În fiece secundă sunt rai de plinătate!
 
 Mi-e dor în disperare de vise-adevărate,
 În care fulgi pe gene în dans să ne răsfețe, 
 La foc plăpând din sobă, să-mi spui povești uitate,
 Pe buze să-mi pictezi cu roșu mac, tandrețe.
 
 Îmi ești târziu, devreme, aproape sau departe,
 Dar dincolo de noapte, de noi, de stele reci, 
 De  goluri, zboruri  frânte și tot ce ne desparte,
 În lacrima zăpezii, să vii, să nu mai pleci!
 


.