Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

luni, 8 iunie 2015

CU VISUL ÎN BERNĂ




 Nostalgici pescăruși au împânzit corăbii, 
 Sirenele culeg stele căzute-n mare,      
 Cu aripi creionează cercuri de inimi vrăbii,
 Îngeri scăpați din lanțuri întind brațe de sare.
 
 Algele poartă-n plete ecouri care mint, 
 Trec inorogi de apă pe valuri marmorate,
 Ambrozice-amintiri, aproape că dezmint, 
 Dor strâns în ghem de stihuri, închise într-o carte.
 
 Naufragiate gânduri se-ntorc din nou la țărm,
 Nu recunosc pe nimeni, pesemne i-am uitat, 
 Buimaci se zbat profanii în cușcă de vacarm,  
 Furtuna de nisip i-a măturat treptat.
  
 Defrișatori de vise, cu ochi de ceruri goi,  
 Au secerat hulpav și fără de regrete,
 În bernă trec cu visul, ca fumul de convoi, 
 Și-n suflet Dumnezeu îmi crește margarete.