vineri, 14 septembrie 2012

FRÂNTURI DE SUFLET




 
Când orele-nserarii clipeau timid în geam
 Nedezlegate doruri au tresărit stinghere, 
 A suspinat iubirea, în timp ce hoinăream
 În gara fără nume, prin cioburi de tăcere.
 
 Se întristase frunza, că vara-i pe sfârșite,    
 Iar visul meu tomnatic avea doar aripi frânte,
 Semnasem cu iubire pe inimi răzvrătite
 Și am aprins făclia aducerii aminte.
 
 Nu mă îmbrac cu lacrimi pentru miraje moarte
 Și nu regret robia vremelnicei stihii,
 Mi-e dor însă de mine, de zâmbete-nflorate,
 De chihlimbare strânse cu taină-n colivii.
 
 Dantele de înfrângeri s-au cuibărit în gene
 Și porți de amăgire rămas-au ferecate,
 Am îngropat Siberii în nopțile perene
 Și-am încuiat sertare de îndoieli brumate.
  
 Pe stânca nemuririi sculptez în scoică timpul,        
 Sădesc în mine temple, sfidând orice trădare,
 Conjug divin iubirea și ard ca felinarul,              
 Fac legământ cu cerul și-a lui crucificare.
 
 
 
 
  

marți, 11 septembrie 2012

SUFLETUL CAILOR



 Cai în galop rătăcesc în nisipuri
 Alintați de o lună ce-și scutură geana,
 Scormone-n zdrențe de vechi anotimpuri
 Când  orele nopții le mângâie rana!
 
 Se-ntreabă adesea cu suflet candid                                  
 De mie sau ție, chiar nu ne pasă
 Că-n inimi au strâns numai zbucium morbid
 Și dor de pădure și iarbă melasă.
 
 În sătucul lor mic ce n-are nici nume,
 Povara e singura grijă ce-o știu,
 Gârboviți,întristați de a zbaterii lume
 Nechează-n galopul vieții pustiu.
 
 De-n ochii lor blânzi vei privi vreodată,
 Vei vedea că iubire vor dori să împartă
 Astenici ,sfârșiți de-a răului gloată
 Nici chiar potcoava noroc nu le poartă.
 
 Cu pletele-n vânt și coamele brune
 La circ ei încântă o lume pestriță,           
 N-au drept să rateze în curse nebune
 Și fiece zi joac-un rol de actriță.
 
 Sunt plini de tandrețe, iubesc fără teamă,
 Au sufletul nobil de vrei să-i privești,
 Ei nu te trădează,nu mint niciodată
 Și-atunci când nechează vor doar să-i iubești.
 
  


miercuri, 5 septembrie 2012

TOAMNA UNUI CORĂBIER



  
 În toamna despletită de clipe trecătoare  
 S-a strecurat vlăstarul tăcerilor brumate,
 Doar frunzele stinghere-n tristeți-amețitoare  
 Își mai aduc aminte de veri înmiresmate.
 
 Mă plimb cu dor de tine prin iarba amorțită,
 Îmbrățișați copacii par siluete-n noapte,
 Privesc vrăjită ploaia prin negura fardată
 Și aria iubirii o cânt prin stinse șoapte.
 
 Perdele de aramă îmi tăinuiesc cărarea,
 Aromele de struguri,răsfăț de bob șirete,                 
 Hățișul toamnei tale îmi sângerează zarea
 Și-n menuet dansează pădurea de regrete.
 
 Învăț să uit uitarea care-mi subjugă visul                             
 Și stelele speranței le-aprind în calea ta, 
 Ne-a mai rămas o noapte, găsi-vom paradisul?                    
 Căci vara-și ia adio și pleacă-n țara sa.
 
 Împodobiți cu haine de bal multicolore,
 În fantezii celeste ,minuni în sărbătoare,
 Natura își serbează cu grație și-ardoare
 Plecarea spre înghețul cetăților polare.
 
 Iar păsările cântă-n orchestre siderale
 Și se strecoară candid prin borangic de cer,
 Vitralii de-acuarelă  par frunzele banale          
 Și-n calendarul vieții eu, doar un corăbier…




sâmbătă, 1 septembrie 2012

POVESTE-INES POPA


          
 Amurgu-și cerne ziua în crengile brodate                         
 Și sufletul își spală în smirnă amintirea,
 Alambicate doruri ,viori îngândurate,
 Contorsionate zile îți tot ascund venirea.
 
 Rescriu pe un papirus povestea despre noi,
 Deplină feerie de basm și nostalgie,
 Cutreier neumblate cărări de amândoi
 Și-aduc puțină vară în toamna ta târzie.
 
 Când orele înfrânte minutele-și dezbracă
 Și marea-și plânge valul de țărmul tău ucis,
 Mă poticnesc de-absențe în liniștea opacă,
 De-nstrăinate vise,de suflet indecis.                   
 
 Și orice drum spre tine e ferecat cu lanțuri,
 Solfegiul vieții tale, un cânt dezacordat,  
 Iei lecții de uitare ,mimând noi începuturi,
 Ești corigent iubirii ,un veșnic candidat.
 
 Te va ajunge iarna tristeții îndoliate            
 Și lacăte de tine vei vrea să le deschizi,      
 Buchete de speranțe-n delir înlăcrimate                         
 Și ghimpele minciunii dori-vei să ucizi.                
 
 Înstrăinat de tine-n risipe repetate,
 Înfrânt de neputință, cu un destin incert,    
 Îngenunchiat de plânset prin vise exilate,
 Eu oază a iubirii,tu ciob într-un deșert.