Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

miercuri, 5 septembrie 2012

TOAMNA UNUI CORĂBIER



  
 În toamna despletită de clipe trecătoare  
 S-a strecurat vlăstarul tăcerilor brumate,
 Doar frunzele stinghere-n tristeți-amețitoare  
 Își mai aduc aminte de veri înmiresmate.
 
 Mă plimb cu dor de tine prin iarba amorțită,
 Îmbrățișați copacii par siluete-n noapte,
 Privesc vrăjită ploaia prin negura fardată
 Și aria iubirii o cânt prin stinse șoapte.
 
 Perdele de aramă îmi tăinuiesc cărarea,
 Aromele de struguri,răsfăț de bob șirete,                 
 Hățișul toamnei tale îmi sângerează zarea
 Și-n menuet dansează pădurea de regrete.
 
 Învăț să uit uitarea care-mi subjugă visul                             
 Și stelele speranței le-aprind în calea ta, 
 Ne-a mai rămas o noapte, găsi-vom paradisul?                    
 Căci vara-și ia adio și pleacă-n țara sa.
 
 Împodobiți cu haine de bal multicolore,
 În fantezii celeste ,minuni în sărbătoare,
 Natura își serbează cu grație și-ardoare
 Plecarea spre înghețul cetăților polare.
 
 Iar păsările cântă-n orchestre siderale
 Și se strecoară candid prin borangic de cer,
 Vitralii de-acuarelă  par frunzele banale          
 Și-n calendarul vieții eu, doar un corăbier…




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu