Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

sâmbătă, 1 septembrie 2012

POVESTE-INES POPA


          
 Amurgu-și cerne ziua în crengile brodate                         
 Și sufletul își spală în smirnă amintirea,
 Alambicate doruri ,viori îngândurate,
 Contorsionate zile îți tot ascund venirea.
 
 Rescriu pe un papirus povestea despre noi,
 Deplină feerie de basm și nostalgie,
 Cutreier neumblate cărări de amândoi
 Și-aduc puțină vară în toamna ta târzie.
 
 Când orele înfrânte minutele-și dezbracă
 Și marea-și plânge valul de țărmul tău ucis,
 Mă poticnesc de-absențe în liniștea opacă,
 De-nstrăinate vise,de suflet indecis.                   
 
 Și orice drum spre tine e ferecat cu lanțuri,
 Solfegiul vieții tale, un cânt dezacordat,  
 Iei lecții de uitare ,mimând noi începuturi,
 Ești corigent iubirii ,un veșnic candidat.
 
 Te va ajunge iarna tristeții îndoliate            
 Și lacăte de tine vei vrea să le deschizi,      
 Buchete de speranțe-n delir înlăcrimate                         
 Și ghimpele minciunii dori-vei să ucizi.                
 
 Înstrăinat de tine-n risipe repetate,
 Înfrânt de neputință, cu un destin incert,    
 Îngenunchiat de plânset prin vise exilate,
 Eu oază a iubirii,tu ciob într-un deșert.
 
  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu