vineri, 9 septembrie 2016

CEVA DIN MINE, CEVA DIN TINE



 Iubirea mea, vezi anii s-au scurtat,
 Murmură frunze, norii-s în război, 
 Se curbă zorii-n grâul aromat,
 Dar toamna nunții o-mpartim la doi.
 
 Cu toat-apocalipsa ce urmează
 În anii hoți, nebună vânătoare, 
 Noi încă ne visăm, mă-mbrățișează,
 Curg fluturi albi pe tâmple, e răcoare!
 
 Suntem bolnavi sau ipohondri poate,
 De dragoste, de dor, pe cruci de jar,
 Ceva din mine pare-a fi în toate,
 Ceva din tine, mi te vrea avar.
 
 Pe ape limpezi timpu-i ireal,
 Iar defrunzirea-i doar o cavalcadă,
 A verilor, cu iz de carnaval,
 Ninsorilor, ce vor urma să cadă! 
 
 Născută să-mi fii vrajă obsesivă ,
 Născut să mă iubești cu disperare, 
 Ne-au condamnat toți zeii deopotrivă,
 Să ne iubim și-n toamna viitoare.