Iubirea mea, vezi anii s-au scurtat,
Murmură frunze, norii-s în război,
Se curbă zorii-n grâul aromat,
Dar toamna nunții o-mpartim la doi.
Cu toat-apocalipsa ce urmează
În anii hoți, nebună vânătoare,
Noi încă ne visăm, mă-mbrățișează,
Curg fluturi albi pe tâmple, e răcoare!
Suntem bolnavi sau ipohondri poate,
De dragoste, de dor, pe cruci de jar,
Ceva din mine pare-a fi în toate,
Ceva din tine, mi te vrea avar.
Pe ape limpezi timpu-i ireal,
Iar defrunzirea-i doar o cavalcadă,
A verilor, cu iz de carnaval,
Ninsorilor, ce vor urma să cadă!
Născută să-mi fii vrajă obsesivă ,
Născut să mă iubești cu disperare,
Ne-au condamnat toți zeii deopotrivă,
Să ne iubim și-n toamna viitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu