Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

sâmbătă, 3 august 2013

AI SĂ-NȚELEGI ?





 Eu nu te-am înțeles nicicând,
 Ai semănat doar spini și vânt,
 În lanul meu de margarete.
 Zadarnic te umbresc regrete!
 
 Pe maci i-ai prigonit cu ploaie
 Și i-ai ucis printr-o trădare, 
 Chemând furtună peste vise 
 Și viscolind peste narcise.
 
 Iar pe salcâmi i-ai dezbrăcat 
 De tot ce-a fost frumos, curat,
 Pe curcubeu l-ai întristat, 
 Schimbând culorile-n păcat.
 
 Ai frânt aripi de fluturi dragi,
 Făcându-i mai mereu părtași,
 La lipsa ta de-nțelepciune,
 Fardându-i zilnic cu tăciune.    
 
 Și orice floare am sădit 
 De-ndată rob a devenit. 
 Cu uși și porți mereu deschise, 
 Tu ai ales ferestre-nchise. 
 
 Și pescărușii i-ai gonit 
 Și rând pe rând i-ai răstignit, 
 Tot ce a fost frumos și sfânt, 
 Ai dezlegat de jurământ.
 
 Tu n-ai iubit, ai risipit 
 Și uite, toate au murit!
 Nu plânge-acum, este târziu,
 Nu vreau de tine să mai știu!

 Și-n orice gând vei reveni,
 Cu rugăciuni te-oi izgoni,
 Ca niciodată să nu poți,
 Să mai deschizi a mele porți !
 
 Mult prea târziu am înțeles,
 C-ai fost creat de al meu vers
 Și nerimând, pe veci te-am șters
 Din visul meu, din univers.
 
 Nu vreau nicicând să-mi amintesc,
 Te-am alungat, nu te doresc!
 Drum bun îți spun, te-ai rătăcit, 
 Adio pas împleticit! 
 
 Am să mă rog Tatălui Sfânt,  
 Să-ți dea iertarea pe pământ,
 Să nu te-ntorci în slavă sus
 Fără iubirea Lui Isus.
 
 E cerul iarăși înstelat,
 Un mac zâmbește pastelat,
 Înmiresmez cu busuioc,
 Să-mi poarte-n dragoste noroc.
 
 Trifoi cu patru foi brodez
 Și cu iubire flori pictez,
 Sunt dezlegată pe vecie
 De tot ce-a fost cândva robie.
 
 Străine, mergi pe drumul tău,
 Să n-ai regret, păreri de rău, 
 Eu am iertat tot ce-ai strivit,
 Ai să-nțelegi cât te-am iubit?