miercuri, 25 martie 2015

TU DECIZI



 Numai ce-a ajuns în curte, năvălind ca vântul mare, 
 Radu-și strigă bunicuțul, ce-aștepta cu nerăbdare
 Să se-ntoarca de la școală. L-a întâmpinat duios,
 Cum doar el știe s-o facă, cu ochi blânzi, chip luminos.  
 
 - Dragul moșului-ai văzut cât e azi de minunat,
 Cum a înflorit liliacul, cu parfum ne-a îmbătat? 
 Ciufulindu-și cu mânuța părul blond și ondulat,
 Piciul se gândește-o clipă, contemplând puțin mirat 
 
 Și-i răspunde încurcat, vrând să fie lămurit:    
 -Bunule , eu nu-nțeleg, poate-s eu mai aiurit…
 Fie arșiță sau ger, însorit sau chiar furtună,
 Pentru tine orice zi pare-a fi la fel de bună. 
 
 - Ai dreptate dragul meu, ori de câte ori te văd 
 Sau doar mă gândesc la tine, glas de păsări când aud,   
 Dacă ușa mi-o deschide vreun vecin, care-mi vorbește,
 De văd cerul plin de stele, cineva de îmi zâmbește,
 
 Mă consider fericit și-orice zi îmi este bună, 
 Totdeauna-s mulțumit și-mi merg toate ca pe strună.
 Tu ești cel care decizi încă de cu dimineață,
 Cum  să-ți fie-ntreagă zi, preț de pui, pe a ta viață.
 
 Poți atunci când te trezești să strigi tare,-n gura mare,
 Cât de minunat e astăzi și s-o spui la fiecare.
 - Bunule, tu ai dreptate, cât de înțelept poți fi,
 Tuturor am să le spun c-asta-i arta de-a trăi!