vineri, 27 noiembrie 2015

PE BRAȚE DIVINE



 Ninge cu flori și petale de nea
 Pe gleznele serii, iar luna sfioasă
 Ochii își plimbă pe cești de cafea,
 Încinsă de dor, îmbrăcată-n mireasă.
 
 E noaptea cleștar, trec îngeri să vadă
 Migdali înfloriți în foșnet de ger,
 Egrete de jad se nasc în zăpadă,                
 Poem creionează penițe de cer. 
 
 Liniști albastre ochii-mi inundă,
 Ne-ameniță frigul, lumi compromise,
 Pe ape de rai harul abundă,     
 De mână-mplinim calendarul de vise.
 
 Ne este iubirea drog salvator, 
 Ferită de-abject în era profană,
 Întreagă cu tine, cât e de ușor,
 Îmi ești antidot pentru orișice rană.
 
 Fluturi de gheață în clopot doinesc,
 Pe brațe divine, cu tine iubire,
 De-o viață colind dumnezeiesc,
 De alb mi-era dor, de tine-n neștire!