sâmbătă, 28 aprilie 2012

RENAȘTERE



 Se scurge primăvara în valuri de iubire,
 Nostalgice  apusuri  clipesc în ochi de lună,
 Îmi ațipește gândul  pe umăr de visare     
 Și pescărușii mării dansează în lagună.
 
 În liniștea  târzie doar stelele veghează,
 Regretele-s cernute de florile de măr
 Și înțelesuri  multe în ne-nțeles  refuză
 Să spulbere tăcerea prelinsa-n lăcrimar.
 
 Pe brațul unui înger doar tainice clipite
 Și zaruri aruncate în jocul nostru-n doi,
 Hazardul se desfăta  în legi de el croite
 Și-un râs nebun, șăgalnic ca cete în convoi.
 
 De mână cu destinul  privesc cu detașare
 La zaruri măsluite pe care le-ai jucat,
 Ai cântărit iubirea-n cântar de nepăsare
 Și ți-ai băut otrava, eretic condamnat.
 
 Iubirea mea suspină ca o icoană sfântă,
 Pe  rug de-ocară-i arde pe toți trișorii ei,
 Sunt liberă de umbre, mi-e lacrima înfrântă,
 Renasc din cânt de îngeri ,m-alintă flori de tei!
 

marți, 24 aprilie 2012

REGĂSIRE


                  
          
 Cristale de lumină îmi spală  iarăși gândul,
 E liniște în suflet și  pace-n sentimente,              
 Descătușat de lacrimi, de dor și de exodul
 Nostalgicelor șoapte, iubirilor absente.   
 
 În morile uitării am risipit minciuna
 Și stau la braț cu mine din nou ca altădată,
 Pe aripă de înger mă-nalț în clar de lună
 Ce dulce-i libertatea de eu  necenzurată.
 
 În calendar iubirea-mi zâmbește printre file
 Și-adresa  deznădejdii a șters-o-n veci talazul,
 Urc muntele visării  pe treapta unei  zile,
 Mi-e viața o clepsidră , nisipul doar răgazul.
 
 Mă-mbracă ametiste și crizantema stelei,
 În rugăciune sfântă învinge-a mea credință,
 Am ingropat neliniști și răzvrătiții junglei,
 Mi-e trupul catedrală de cer și biruință. 

duminică, 22 aprilie 2012

DORURI



 Mi-e dor de-al cincile-anotimp,
 De-o noapte fără de obloane,
 De  vise fără  contratimp         
 Și  vremuri ce păreau icoane.
 
 Mi-e dor de lacrima iubirii
 Ce am strivit-o cu-n sărut,
 De pași timizi ai regăsirii
 Ce în nisip au dispărut!
 
 Mi-e dor de picurii din ploaie,
 De foc din candela de vis
 Cu reveniri , plecări o droaie,
 De-ndepartari care-au ucis.
 
 Mi-e dor de jocul din oglinzi
 Cu deformările de noi,
 De ochi străini și muribunzi
 Și porți ce n-au încuietori.
 
 Mi-e dor chiar și  de mici minciuni,
 De așteptări ,năluci în gând,
 Cu  pribegiri  prin slăbiciuni,
 De îngeri ce-i aud cântând.
 
 Mi-e dor de tine-un rătăcit
 Golit de vise, flori și zbor,
 De-orbecaieli spre asfințit,
 Mi-e dor de-un  răsărit de dor! 

joi, 19 aprilie 2012

SĂ NU MĂ UITI



        
       
 
 Să nu mă uiți chiar dacă cerul tace
 Și-n clopot gem prohoade de iubire,
 De-ar fi chiar luna-n zdrențe-a se preface
 Iubirea mea domnește-n nemurire.
 
 Să nu mă uiți chiar dacă marea plânge
 În valuri  dezbrăcate de tandrețe
 Și scoici întârziate dorm în alge
 Iar orele se numără-n regrete.
 
 Să nu mă uiți nicicând și niciodată,
 De-s gratii-n porți închise cu zăvor
 Și tace clipa,repetabilă ,brodată
 Între opreliști  toarse de fuior.
 
 Să nu mă uiți nici dacă trenul pleacă
 Din gara amintirii fără noi,
 Te vindecă  din nou de promoroacă
 I-ați  alt bilet cu semnul  un trifoi.
 
 Să nu mă uiți nicicând în rătăcirea
 Sau în magia vreunui negustor de vis,
 Ești  locatar pe veci cu amăgirea
 Și-ți irosești biletul spre abis.
 
 Să nu mă uiți în colb de nepăsare
 Un far de dor să-ți fie-al meu luceafăr,
 De-ai  fi-ngrijit  iubirea ca pe-o floare
 Mi-ai fi rămas în suflet candid nufăr!



.

miercuri, 11 aprilie 2012

ARȚARUL



 Mi-aș fi dorit să fiu un pom în floare
 Cu crengile-alungite înspre cer,
 Să gust din vânt dezmierd de alinare
 Sărut să fiu de pasăre-n eter.
 
 În crengi  îmbălsămate cu iubire
 Mi-aș face cuib din frunze de arțar
 Și raza chihlimbarelor din soare,
 Mi-ar încălzi iar sufletul hoinar.
 
 În trunchiul lui aș sta ca-ntr-o odaie
 Cu gândul meu în vise furișat,
 Și brune ramuri de mătase-n ploaie
 În leagăne m-ar ține-mbrațișat.
 
 Când vântul nemilos ar vrea să cearnă
 Trecutele iubiri din ochii mei,
 El clorofilă peste nori  s-aștearnă
 Să-nsenineze dansul  lor pe-alei.
 
 Cu șoaptele lui calde să m-alinte,
 Să uit de clipe frânte și de dor
 Și cu furtuni de zâmbet și veșminte
 Să mă îmbrace-n zbor nemuritor.
 
 Din nostalgii să facă bucurie,     
 Cu flori roșcate-n  taină să ne lege, 
 Iubirea să  îmi fie mărturie,
 Iar eu un biet arțar să fiu un rege!
 

marți, 10 aprilie 2012

ÎN VIS





 Gingașe petale de vișin
 Se scutură-n noaptea tăcerii
 Și umbre din timpul hain
 Răzbat prin dantela visării.
 
 La margini de ziduri înalte
 Ferestre închise se zbat,
 Doar gândul ucis se abate
 Din zboru-i stingher,exilat.
 
 Străină de-apus și de tine,
 Distanțe cu funii eu leg
 Și-n plâns frământat de suspine
 Doar îngeri din cer înțeleg.
 
 Un dangăt de clopot sălbatic
 Și-n noi amintiri ca un fum,
 Rătăcești la hotar de-ntuneric
 Frontiere-s cenușă și  scrum.
 
 Învins de uitări fără număr
 În colțuri de stele alergi,
 Sunt  vis  și-ți zâmbesc peste umăr
 Tu lacăt de mine dezlegi.
 
 Clipești printre gene de lacrimi,
 La maluri de gând sunt tot eu,
 Talisman de iubire și patimi
 Speranța e doar Dumnezeu! 




duminică, 8 aprilie 2012

O MAGNOLIE



 
 Ți-am fost doar o magnolie  stelară, 
 Rătăcitoare printre ghețuri îndoliate,
 Iar tu un tren străin în tristă gară,
 Cu șine strâmbe și cadențe neritmate.
 
 Un pansament de rană sângerândă
 Și-o mantie-n petale cristaline,
 O salbă de iubire  și lavandă ,
 Și te-aș fi vrut troiță sfântă-n mine.
 
 În vapori se topește orice clipă,
 Spre line răsărituri  mă îndrept,
 Ai fost un vals stângaci dansat în pripă
 Și nici chiar umbra nu ți-o mai regret.
 
 Iar ușa înspre tine-i  zăvorâtă,
 Nimic din mine nu te mai așteaptă,
 Cohortele de îngeri plâng în ceată,
 Și duc în dric iubirea noastră moartă.
 
 Azi te privesc  absent  ,ești doar o boare,                 
 Ce cântă în neant  potrivnicie,
 Nimic din tine azi nu mă mai doare,
 Sunt o magnolie-n iubire pe vecie.
  

joi, 5 aprilie 2012

NEGUSTORUL DE VISE





 Dansăm în valsul nopții în pulbere de lună
 Cu rumeguș de vise ne spăla blânde ploi,
 Se frâng poeme-n suflet, cocori de primăvară,
 Un ochi de cer privește cu lacrimi la noi doi.
 
 În puncte cardinale ne mai cernim trecutul,
 O umbră dezlânată s-a rătăcit în gând,
 În peșteri de-ntuneric la braț cu nenorocul,
 Cuvinte -necuvinte le țesem sângerând.  
 
 Doar pas grăbit și veșnic, în inegale drumuri,
 Cadențe neritmate în mersul nostru-n doi,
 Eu flori de mirt albastru, un vis pictat de fluturi,
 Tu negustor de vise, iluzie-n splendori.
 
 Eu te pătrund cu flăcări de dragoste curată
 Și-ți beau nemărginirea din buze de hoinar,
 Robit de vise oarbe, mai arvunesc speranță,
 Mă irosesc în arderi de tine, pas fugar.
 
 Perdele de fantasme se spulberă în neguri,
 Ești negustor de vise, nomad nefericit,
 Eu te-aș fi vrut de-a pururi să-mi înflorești în muguri,   
 Ai doar un scump renume și-un suflet peticit!