Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

miercuri, 11 aprilie 2012

ARȚARUL



 Mi-aș fi dorit să fiu un pom în floare
 Cu crengile-alungite înspre cer,
 Să gust din vânt dezmierd de alinare
 Sărut să fiu de pasăre-n eter.
 
 În crengi  îmbălsămate cu iubire
 Mi-aș face cuib din frunze de arțar
 Și raza chihlimbarelor din soare,
 Mi-ar încălzi iar sufletul hoinar.
 
 În trunchiul lui aș sta ca-ntr-o odaie
 Cu gândul meu în vise furișat,
 Și brune ramuri de mătase-n ploaie
 În leagăne m-ar ține-mbrațișat.
 
 Când vântul nemilos ar vrea să cearnă
 Trecutele iubiri din ochii mei,
 El clorofilă peste nori  s-aștearnă
 Să-nsenineze dansul  lor pe-alei.
 
 Cu șoaptele lui calde să m-alinte,
 Să uit de clipe frânte și de dor
 Și cu furtuni de zâmbet și veșminte
 Să mă îmbrace-n zbor nemuritor.
 
 Din nostalgii să facă bucurie,     
 Cu flori roșcate-n  taină să ne lege, 
 Iubirea să  îmi fie mărturie,
 Iar eu un biet arțar să fiu un rege!
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu