joi, 17 aprilie 2014

DOR DE VOI






 Mi-e dor de voi plecați departe, în Țara Îngerilor sus, 
 În veșnicie, printre stele-n Împărăția Lui Isus!
 Mi-e dor de cei ce m-au crescut, iubindu-mă ca pe un dar,
 De lacrimi sfinte, părintești, jertfite-n dragoste pe-altar,
 
 De cei ce-n rugăciune sfântă au dus prinosul vieții lor,
 Turnându-mi har clipă de clipă din al iubirii sfânt fior, 
 Ce-au știut sub aripă de înger să ocrotească a mea viață
 Sfințind cu-atingeri de lumină orișice pas printr-o povață,

 Neobosiți, neîncetat, m-au alintat cu dulci povești,
 Călăuzindu-mi cu răbdare, zbor de-nceput spre zări cerești,
 De cei care-au vegheat cu milă, blândețe, drag și bunătate,
 Purtând sub pleoape-ngrijorări, țesând din vise nestemate,
  
 Ce-au suspinat când m-a rănit ciulinul unui gând amar, 
 Smeriți sub cruci de-nțelepciune m-au învățat divinul har
 Al roadelor, ce dăinuiesc în veac de veac pe-acest pământ
 Evlavie, dragoste și cinste, credincioșie și Cuvânt.
 
 Mi-e dor de voi iubiții mei, care mi-ați fost în tot și toate
 Și-ntr-un șirag de briliante păstrez parfumul stinsei șoapte,
 Nădăjduind să vă-ntâlnesc în slăvi de rai  pe-un curcubeu,
 Nedespărțiți să fim de-a pururi, la dreapta lângă Dumnezeu!