Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

joi, 30 octombrie 2014

DESTINAȚI IUBIRII





 Rafale de vânt cald alintă-n geam perdele,       
 Toamna dă din umeri și-și scutură culoarea,
 În ceștile cu ceai presară îngeri stele,         
 Pe-a nopților revere adie lin candoarea.   
 
 Aproape ațipită pe brațul tău devin 
 Ce n-am fost nimănui și nu voi fi vreodată,
 Poem scris cu absint din cupele de crin, 
 De tine recitat, cu dragoste curată.       
 
 Aud cum mă respiri, sărutul mă înalță,
 În suflet cântă fluturi, lumina mă inundă,
 Neliniștea se curmă, risipa mă descalță, 
 Cireșii cern tandrețe, secundă de secundă.
 
 Cad retezate umbre, oftează neculese
 Petale rătăcite-n albumele visării,
 Un caligraf rescrie dorințe-aproape șterse,
 Egretele iubirii se-ntorc pe valul mării.
 
 De-o pasăre văpaie privirea e-ncărcată,
 Plutesc în aer iriși, iar dorul mi-e intens,
 Când tu te dărui mie de toate-s vindecată,
 Iubire curcubeu, dai vieții mele sens.


video

video

vineri, 24 octombrie 2014

NU-I TIMP DE-AMINTIRI



 Se leagănă frunze-n văzduhul tomnatic 
 Sub nori de mătase în burg obosit,
 Străine chemări cu trupul lunatic
 Mă strigă pe nume cu glas istovit.
 
 Fluturi de ploaie sărută ferestre,
 Cad lacrimi de brumă cu gustul sălciu,
 Stele de mână mor frânte pe creste,    
 Luna se zbate pe cer plumburiu.
 
 Apus este-n toate, iar mâine-i târziu,
 Zăpezi au să vină să-ngroape ce-a fost,
 Vindecă-ți gândul, eu n-am să te știu, 
 Desculț va pleca și vis fără rost.
 
 Nu-mi ești, nu mă dori, te simt un străin,
 Din restul rămas, nimic nu există,
 Un înger salvat din vis clandestin
 M-a luat sub aripă din toamnă ta tristă.
 
 Nu-i timp de-amintiri, cocorii-s grăbiți, 
 Suflet încuie-ți cu cheia tăcerii,  
 Macii iubirii de doruri treziți 
 Strivește-i pe rând sub talpa uitării!

sâmbătă, 18 octombrie 2014

ULTIMUL OCHI DE DOR




 Floarea soarelui și-ascunde chip sub bor de pălărie,      
 Unduindu-și mlădios trup prin maci și spic de grâu, 
 Clipele se frâng pe coama răzvrătită, brumărie
 A căluțului ce-n goană spintecă al apei râu. 
 
 Fluturi și-oglindesc în lacuri aripile obosite,
 Buburuza ațipește pe-o brândușă ca-n povești,
 Printre lacrimi care spală anotimpuri logodite
 Cu beții de zile-apuse în solstiții fără vești. 
 
 Tolăniți pe-o crizantemă cu arcuș de brumă crudă
 Își alină întomnarea greieri poticniți de bocet, 
 Cețuri pun iubirii vamă, cu gust fad de aguridă, 
 Îngropând puntea tristeții, lăsând scrumul amanet.
 
 Viscolele-nstrăinării au cernut iubiri pierdute,
 Mutând visele pe harta timpului fără mosor,
 Parfum dulce de gutuie vindecă de ploi regrete,
 Iar pe vârfuri pleacă umbra ultimului ochi de dor.
 
 Nicio zi din calendare nu ne va mai ține minte,
 Ne vor îmbrăca apusuri în desperecheate frunze,
 Resemnați vor sta-ntre noi pe un țărm de necuvinte  
 Corăbieri plimbând în barcă amintirile confuze. 

sâmbătă, 11 octombrie 2014

DE TOAMNĂ MĂ DEZIC



  
 Trag storul peste gânduri, lipesc fruntea de geam,
 Se-aude  foșnet surd de frunze pe cărare,
 Cu ochi livizi de ceară, alunecând pe ram, 
 Își plimbă luna raza înseninând hotare.
 
 Cad stropi mărunți și deși, se-adeverește-un zvon    
 Că-și scutură penelul toți pictorii cerești, 
 Fardând cu tente brune  al gărilor peron
 Și vara-și ia-n bagaje vrăjitele povești. 
 
 Prefață scriu iubirii pentru o altă vară, 
 Șterg și adaug iluzii cu gust de elixir, 
 Înlăcrimez penița-n absint din călimară, 
 Neliniști răstignesc pe aripi de nadir.
 
 Și-a pus amprenta toamna și norii-și fac de cap,
 Sub felinare stinse se zgribulesc nagâții,
 Doar amintirea-i trează și clipele la trap
 Gonesc în vechi trăsuri pe serpentina nopții.
 
 De toamnă mă dezic, n-am s-o primesc chiriașă, 
 În tolba-i sângerează sărut stins prea curând,
 Osândă-ți las dorința, solstițiu fără șansă,
 Iubiri covalescente, stafii de dor, în gând.    

marți, 7 octombrie 2014

SĂ FIU IERTATĂ




 Rapsozii toamnei mele în gânduri se strecoară,  
 În timp ce frunza cade pe-aleea depărtării,
 Vestale rătăcite destine trag de sfoară,
 Aprind făclii de dor la țărmul înserării.
 
 Trec dealul amintirii cu aripi de nălucă,
 O siluetă-n brațe naiv o mai cuprind,
 Suspină greieri blânzi, pe treapta clipei urcă 
 Chemări nedeslușite, în nopți ce se divid.     
 
 Luceferii jertfesc dorințe-n vieți grăbite. 
 Prin ramuri desfrunzite pășesc șovăitor
 Neputincioase stele, în salbă de ispite,
 Tresar înlăcrimate-n petala unui nor .
  
  Predestinata vină, ce uneori mă doare, 
  Aceea de-a iubi cu suflet pur, întreg,        
  O voi lăsa să ardă în snop de resemnare
  Pe-o palmă a uitării, parfumul n-am să-i neg.
 
 Pe drumul înspre tine doar netrimise vești
 Se vor mai zbate tainic la felinare stinse,
 Regrete șifonate vor tresări-n calești,
 Absențe delira-vor, oftând pe câmp de vise. 
 
 Oprobiu cer iubirii instanțe-acuzatoare,
 Pledez fără tăgadă, iubind sunt vinovată, 
 Pe fila vieții mele cer doar o adnotare,
 Cu-nsângerate lacrimi semnez: Să fiu iertată!