Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

luni, 15 februarie 2016

CURG STELE





 Simți tu ce boare tandră ca un poem șoptit              
 Ne mângâie pe gene ca într-un vis frumos?
 Boboci de flori surâd pe creste de zenit,
 Se-ntrec miresme blânde, în cânt de nai, duios.

 În rochii de crăiese, cu năsturei de rouă,
 Brândușele-și desfac suavele petale,
 Sporesc culori în crâng, picturi de viață nouă,
 Plutesc colibrii-n stol, în ochii tăi, agale.
 
 Tihnit, pe firul ierbii un cărăbuș în frac
 Adulmecă mireasma de gențian-albastră,
 Furnica chicotește pe-un brusture pe lac.
 O buburuză-n joacă își vântură în glastră
 
 Pistruii din fustița cu soare garnisită,         
 Fluturi în crinoline cu strasuri de smarald   
 Aripile-și ating, îmbujorați palpită,        
 Se-nălță-n zboruri pare pe umeri de vânt cald.
 
 Te-apropii și preschimbi săruturile-n astre,
 Frâu fanteziei dau trăsurile celeste,
 Un cântec necântat al primăverii noastre
 Mi-l fredonezi iubire. Curg stele în poveste.

miercuri, 10 februarie 2016

CHIAR DACĂ UIT



 Tu știi că toate-ncep cu tine
 Chiar dacă uit și nu îți spun,   
 Umbra-ți sărut și mi-este bine,
 Curat mi te iubesc, nebun.
 
 Te port prin har ca talisman
 În partea stângă de la piept,
 Mi-ești jar și vifor de alean
 Și-s pustiită când te-aștept.
 
 Cobor în hău când nu te văd,
 Găsesc că toate-s fără sens,
 Cad sub secure de prăpăd,
 Iar aerul îmi e mai dens.
 
 De nu m-auzi când stins te strig,
 Reinventez râs invalid,
 Am ochii grei, fardați de frig,
 Culoarea-i ștearsă, gândul vid. 
 
 Mi-e clipa gri, o ghilotină
 Ca o pedeapsă infernală,
 Bolnavă, fără de lumină,
 Bezmetic trec ziua, banală.
 
 Mi te respir amănunțit,
 Te cânt candid ca pe Psaltire,
 Ești cer, fântână, răsărit,
 Iar când te tac, mi-ești foc, iubire.  

marți, 9 februarie 2016

DE UN SFERT DE VEAC





 Ești mugur înflorit în roz petale
 Sub legământ, a doua mea aripă,
 Eu, prelungire-a dorurilor tale, 
 Zbor întregit în fiecare clipă.
 
 Curgi ca un râu, în trupul meu, cascadă,
 Stârnești bobocii întețind parfum,
 În palma ta-s egretă de zăpadă.
 Smaralde cum îmi picuri, spune-mi cum,
 
 De mă trezesc ca nimfele pe ape?
 Copilărești în gândurile mele,             
 Iar Carul Mare scutură sub pleoape
 Vise perechi, născute-n cuib de stele.
 
 Sărutul tău ca vinul de micsandră,
 Îl gust agonic de un sfert de veac,
 Mreaja magiei mă cuprinde tandră,
 Naiade-n clocot cântă, îmi ești leac.
 
 De când mă știu, o acuarelă vie,
 Pun bețe-n roate timpului fugar,
 Poeme-ți scriu pe zmeie de hârtie      
 Și cu iubirea mea ți le trimit în dar.