miercuri, 26 iunie 2013

ÎN PORTUL IUBIRII





 Am să te-aștept în portul iubirilor eterne
 Și-am să respir prin valuri izbite de catarg
 Tăcerea fără vină coralii o vor cerne,
 Iar glasuri de sirene te vor chema din larg.
 
 Sub aripă de înger mă porți precum o perlă
 Și mă răpești în taină din vise neculese,
 Sunt prinse-n horă clipe, ce șușotesc în turlă,
 Dantele de speranță un pescăruș ne țese.
 
 O mângâiere blândă de briză trecătoare
 Va împlini dorința secundelor de ieri,
 Va ațipi destinul pe-o plajă la-ntâmplare, 
 Ne vom zâmbi prin alge ca vechii corăbieri.
 
 Într-un sărut vom strânge tot dorul de iubire 
 Și-ntr-un castel de vise vom naviga pe mare,
 Un licurici drept martor, străjer la întâlnire,
 Va ancora în portul clepsidrelor de sare.
 
 Iar fiecare clipă în catifea-mbrăcată 
 Ne va fi scrisă-n stele așa cum ne-am promis,
 Într-un ținut nostalgic o scoică alintată, 
 Ne va uni cu valul iubirilor din vis.

  

duminică, 23 iunie 2013

TE VOI IERTA







 De ochii tăi mă vor căuta s-aprinzi luceferii de dor,
 Strivind secunde-n agonii în nopți închise cu zăvor,
 În suflet de-ți voi rătăci cu primăveri ce nu au fost,
 Să ștergi cu roua din bujori tot dorul clipei fără rost.
 
 De-nstrăinări fără răspuns vor lăcrima la tine-n gând,
 Când îngeri osteniți de răni te vor veghea în somn plângând,
 Îți voi răspunde cu tăceri printre vitralii din trecut,
 Voi strânge ploi de nicăieri dintr-un apus care-a durut.
 
 De-n suflet seară îți va fi și stelele fără culoare
 Mă vor ascunde-n galaxii sau în oftatul dintr-o floare,
 Să ștergi puținul ce-a rămas cu o petală de-amintire
 Și cu înfrângeri ce-osândesc, să-ngropi cristale de iubire.
 
 Vei ști atunci cât te-am iubit când printre ultime ninsori,
 Cu picătura unui dor voi sângera scriind scrisori
 Și cum nimic nu ne vom fi, doar cioburi dintr-un vis pierdut,
 Cu-mbratișări din asfințit te voi ierta printr-un sărut. 






NU NE-AM MAI ÎNTÂLNIT NICI ÎN VIS, DAR AU TRIMIS UN ÎNGER ….






              Astăzi am avut o zi mai neobişnuită , o zi din aceea în care cerul s-a unit cu pământul.O zi în care aveam să mă confrunt cu realitatea...
            Mă gândesc acum în clipele mele de singurătate la bunicii mei. Mi-e dor tare de ei. Ar fi atât de fericiţi să vadă că visul meu a fost înaripat şi că în curând volumul meu de versuri va fi scos de sub tipar.
În ultima vreme îi visez din ce în ce mai rar, cred că s-au mutat pe o altă stea şi mă veghează de acolo în linişte, că altfel nu îmi explic de ce nu ne mai întâlnim măcar în vis.
E perioada căpşunilor…mi-aş dori să mananc puţin gem de căpşuni făcut de bunica mea …mi-e dor …tare dor…
Bunicii mei au adunat în sufletul lor toată dragostea  din univers şi mi-au dăruit-o mie….poate de aceea mă dor atâtea …
Unele lucruri nu se vor repeta niciodată .....asta mă doare şi mai tare ..
Mă strecor printre oameni, printre amintiri, prin anotimpuri, încerc să îmi reamintesc ceea ce cred că am uitat sau am pitit în cele mai ascunse cotloane ale inimii ...uneori mă las atinsă de nostalgia trecutului, alteori fac slalom printre cei care mă rănesc cu lipsa dragostei lor faţă de mine, cu acuzele, cu lipsa neîncrederii  ....mai ales atunci îmi e cel mai tare dor de ei.
Îmi doresc să stau cu capul în braţele bunicii şi ea să îmi mângâie părul şi să îmi spună poveşti din acelea create de ea, din acelea care ştiu să vindece, care ştiu să alinte, care ştiu să tămăduiască...
Mi-aş dori să fiu  spectator măcar pentru o singură zi în propria mea viaţă, dar ştiu că nu este posibil....
Cu cât mă gândesc mai mult la ei le simt prezenţa, îmi zâmbesc, dar au lacrimi în priviri ...îmi reamintesc tot ceea ce am povestit de-a lungul întregii noastre călătorii împreună ...înţeleg acum ceea ce unori nu înţelegeam....îi văd cu ochii amintirii, dar din tot ceea ce mi se derulează în minte şi suflet nu mai aud decât un singur îndemn: PRIVEŞTE CERUL!
Acum înţeleg cu adevărat cât de periculos este cel rău fiindcă el luptă cu tot dinadinsul să te câştige împotriva ta. Sădeşte în tine tristeţe, neîncredere şi lacrimi. Îl gonesc de îndată ce descopăr urâţenia lui. Este cel mai parşiv dintre hoţi. Un tălhar care îţi fură  liniştea şi care încearcă să îţi strecoare oboseală şi să-ţi frângă aripile. Dar gata ...a fost pentu o clipă şi l-am gonit.
           Deschid cartea aducerilor aminte şi îi reîntâlnesc pe aleile unde alatădată ne plimbam împreună ...bunicul meu culegea flori şi i le dăruia bunicii mele  şi mie...Simt şi astăzi parfumul lor. Ne aşezam uneori pe bancă şi povesteam despre vise, iubire, lacrimi, întâmplări...
Mi-e dor , atât de dor de ei. Am tare nevoie de ei acum...nimeni nu ştie şi nu poate înţelege cât...dar poate am să îi visez din nou ...
Am fost atât de întristată la un  moment dat...şi m-a căutat un suflet cu care nu interacţionez prea des , dar care îmi e tare drag fiindcă seamănă cu bunicul meu. M-a căutat într-un moment în care aveam atât de mare nevoie de cineva şi nu de oricine, ci de cineva care să semene cu bunicul meu, fiindcă el ştia cel mai bine cum să să-mi sărute ochii şi să-mi şteargă lacrimile....
Acest suflet  nici nu ştie şi nu îşi poate  imagina ce a însemnat pentru mine. Nu m-a întrebat nimic, nu i-am povestit nimic. A simţit doar tristeţea mea, mi-a şters lacrima şi m-a îmbrăţişat cu bucurie. Mi-a spus că îşi şterge şi el roua de sub ochelari ...eu cred că a fost un înger trimis de cei de care îmi era atât de dor.

             În vis nu i-am întâlnit de ceva vreme , dar au trimis pe cineva asemenea  lor să îmi spună prin cuvinte simple că mă preţuieşte şi că mă iubeşte. Mi-a pansat rana şi mi-a ridicat aripile ...nici măcar nu ştie ce a însemnat pentru mine, dar dacă citeşte aceste rânduri şi se regăseşte îi spun cu toată dragostea: MULŢUMESC!

marți, 18 iunie 2013

VISUL MEU DEVENIT REALITATE



.          

         La nașterea noastră suntem botezați fiecare cu un nume, un vis, hărziți cu câte un dar și înzestrați cu cel puțin un talent, dar trebuie să fim
în stare nu numai să ne dorim să îl înaripăm, dar să și luptăm ca el să se implinesca.  Acest mare vis dă sens vieții noastre ! 

Sufletul meu, un dans al fluturilor cu parfum de maci în care visul a devenit realitate! 

  Eu am un vis cât Carul mare
 Care mă-nălță înspre soare,
 Iar de se-ntâmplă să îl uit
 El lăcrimează, plânge surd.
 Îi spun în șoaptă: nu renunț,
 Tu ești exact ceea ce sunt!
 Nu renunța nici tu la mine
 Mai ai răbdare poate mâine
 Te voi putea înaripa 
 Și ai să zbori mai sus de stea!
 Să nu cumva să îndrăznești 
 Să-mi spui că pleci spre zări cerești,
 N-am să te las căci te iubesc
 Și cu speranță îți zâmbesc!
 Privindu-mă cu drag și dor
 El îmi răspunde dintr-un nor:
 Cu glas duios plin de iubire,
 Aștept să-ți fiu o împlinire!
 Chiar de renunți, eu nu te las,
 Sunt visul tău îți sunt părtaș!
 Eu m-am născut în eul tău,
 Am fost, îți sunt, voi fi mereu
 Doar ție credincios să știi,
 Îți sunt pe veci, în veac să-mi fii!

  

luni, 17 iunie 2013

NU SUNT ȘI N-AM SĂ-ȚI FIU!






 Spre tine se tot surpă cărări de înserare,
 O altă irosire de-nstrăinări confuze,
 Frânturi de clipe stinse răpuse de tăcere 
 Și maci robiți de vină, nu-i cine să-i salveze. 
 
 Știu c-ai să vii adesea să ardem câte-un dor
 Din jarul stins în pripă de ploile amare,
 Vei fi o păpădie în lan amăgitor,
 Dar macii mei te-au șters cu mir din calendare.
 
 Ți-am spulberat cenușa din urna suferinței,
 Căci ochii mei au plâns și lacrimile tale,
 Port doliu după vise, strivind culpa dorinței,
 Nu-mi este dor de tine, ești doar nălucă-n vale!
 
 Nici nu-mi aduc aminte azurul de-nceput,
 Nici simpla adiere in pas de peregrin,
 Eu cred c-ai fost doar macul din vise de-mprumut,
 Un înger fără aripi din nenuntit destin.
 
 Însângerat de frângeri mă doare ghiocelul,  
 C-a fost rănit de ploaie și îngropat de viu, 
 Eu zăbovesc o clipă să-mi uiți și curcubeul,
 Să nu m-aștepți străine, nu-ți sunt și n-am să-ți fiu!
 

.

vineri, 14 iunie 2013

PLÂNG MACII






 M-ai rătăcit  știu bine în umbrele grăbite,
 În pleoapa unei clipe dintr-un amurg târziu,
 Doar zdrențe de tăcere s-au poticnit uimite
 Și-nstrăinarea care se zbate a pustiu.
 
 Un curcubeu de  vise ce și-a pierdut culoarea
 Mai arde printre gânduri ca un blestem ciudat,
 Un vânt de întristare îmi taie răsuflarea, 
 Ai risipit iubirea și dorul l-ai curmat.
 
 Secundă cu secundă se frâng în ploaie macii,
 E-ncercănat și cerul, iar nori-s nepereche,
 Oglinzi fără de chipuri în cioburi de capricii 
 Păstreza adevărul nescris în taina veche.
 
 În lan de nepăsare plâng macii deznădejdii,
 Sunt condamnați pesemne la moarte timpurie,
 Străini și goi de vise suspină-n lemnul crucii,
 Le sângerează rana-n petală purpurie.
 
 Sunt prizonierii ploii și-ai nemiloasei treceri,
 În arșița ce doare, cât și-ar dori iubire,
 Sărut de alinare peste potop de arderi, 
 Iar eu cu fluturi tandri să șterg  din amăgire. 
 







marți, 11 iunie 2013

DRAGOSTEA ADEVĂRATĂ




          Dacă nu te despărţi de eul tău nu te vei putea dărui în întregime.În dragostea adevărată orice calcul pe care raţiunea îl face este o înşelăciune pentru a-ţi minţi sufletul.Dragostea adevărată nu are ezitări.Ea se dăruieşte nu numai cu tot ceea ce are, ci cu mai mult decât atât.Fiindcă sufletul este atât de plin de iubire încât tot ceea ce îl înconjoară îi este parcă străin. Nu-l mai recunoaşte decât pe el!

MEREU





     Niciodată prea târziu şi niciodată prea devreme! TU întotdeauna îmi eşti la timpul potrivit, adică mereu! 

LACRIMI






         Mă gândeam oare câte lacrimi ale păsărilor, peştilor, plantelor şi chiar şi ale oamenilor le cuprinde un ocean? 

DRAGOSTEA





           Dragostea trece de orice spațiu geografic și nu are limite! Nu există vămi și nici grăniceri care să o poată opri fiindcă ea este ca o adiere blândă de primăvară care traversează eterul cu repeziciunea anilor lumină și duce dorul și dragostea la destinatar! Mereu și întotdeauna! 

MAGNOLIILE MELE





       Magnoliile mele înfloresc mereu, fiindcă ele sunt veșnice, răsărite în grădina inimii ! Nimic ceea ce este udat cu lacrima iubirii nu moare. În sufletul meu înmuguresc mereu toate florile înmiresmate ale eternității, fiindcă ele sunt culese din cerul Lui Dumnezeu, care este etern!

ADUCERI AMINTE





        Vom spăla pânza cu-aduceri aminte şi ne vom reinventa printre alte acuarele scurse de tăcerea în care ne vom fi ascuns!

SUFLETUL





     Sufletul nu ar fi inaripat de fluturi dacă ochii nu ar avea lacrimi si vise scrise cu praf de stele in numele iubirii! 

UNII DINTRE NOI






     Unii dintre noi sunt adeptii iubirii, altii ucenicii ei! Unii doar daruiesc iubire, iar altii doar o primesc, putin sunt cei care daruiesc si primesc totodata!

MII DE INIMI





Eu am în suflet mii de inimi, pe toate le iubesc firesc 
Și unii cred că am o boală, cu leacuri mă tămăduiesc, 
Dar eu nu vreau nici vindecare, nici să găsească panaceu, 
Cu cât încearcă ei mai tare, cu-atât mai mult voi iubi eu! 
Aș vreau să le rămân așa ....o amintire-n colț de stea! 
Cu îngerii când voi cânta, prin maci trimit iubirea mea!

BILANŢUL VIEŢII





       Dacă îți faci un bilanț din când în când al vieții realizezi că nu ai trăit mai nimic din ceea ce ți-ai imaginat în adolescentă! Fiindcă viața întotdeauna este un neprevăzut continuu și oricât de multe realizezi rămân vise dragi inimii pe care nu ai reușit să ți le împlinești! Dar trebuie să te oprești din alergare, să faci un popas și să reiei rând pe rând toate visele, să le inaripezi ca ele să poate zbura! Dacă un singur vis esențial nu ai realizat, acela va fi țepușul și nefericirea ta!

RĂMAS BUN





Așteaptă-mă în gara inventată,
Un semn discret cu inima îți las
Și dacă linia de tren va fi tăiată
Parfumul meu să-ți fie bun rămas.

Privește-mă cu lacrima din vis
O geană răsfățată-ți va zâmbi,
Prefă-te că m-atingi cu un surâs
O floare ofilită -ți va vorbi.

Alintă-mă cu stropul tău de cer
Și plimbă-mă cu dor în Carul mare,
Săruta-mă cu dragostea de ieri
Sau împrumută-te de mine în visare.

Îmbrăca-te cu trupul meu în gând
Sau strigă-mă-n ecoul unui munte,
Mai cheamă-mă-n căușul unui prund
Zidește-mă în negură de punte.

Călătorește-n scoica unui melc
Iar casa lui să-ți fie adăpost,
Iubirea să ți-o plângi la Nibelungi
Și leagănă-ți tristețea cu anost.

Închină-te smerit în rugăciune
Și-nalta în eter un jurământ,
Ca dorul să se ducă-n pribegie
Și inimă să-ți cânte un alt cânt.

Împărtășește-ți gândul cu-n icar
Și-aripa lui să-ți poarte iar noroc,
Iubirea resemnată-n felinar
Să-ți straluceasca-n zapis ca un foc.

Renaște-mă în altă galaxie,
Iubește-mă în alte dimensiuni,
Visează-mă în dense constelații
Și strigă-mă-n tăcerea de genuni.

Invizibile drumuri să te poarte cu dor,
Să-ți umple căutarea cu stele
Și cetini de brad să-ți aștearnă covor
Cortine de vers să te-aline.


ILUZIE SAU REALITATE






        Uneori nici nu eşti capabil să faci diferenţa între dorinţele sufletului, iluzie şi realitate. Cred că numai când ajungi la mal vezi dacă barca ta a fost condusă cu dragoste, bine, chiar dacă ai înfruntat şi ploi şi arşiţă. Dacă ajunge cu bine la destinaţie înseamnă că ceea ce ti-ai dorit nu a fost iluzie. Dacă acest lucru nu se întâmpla înseamnă că vei rămâne cu amintirea, cu iluzia, dar şi cu parfumul visului!

O SINGURĂ PICĂTURĂ DE DRAGOSTE






O SINGURĂ PICĂTURĂ DE DRAGOSTE TRANSFORMA O LACRIMĂ ÎNTR-UN CURCUBEU !
Există zile în viaţa fiecăruia în care îţi doreşti să fie cineva lângă tine, pe umărul căruia să-ţi poţi pune capul şisă… taci! Atunci când suntem întrebaţi: Ce faci? Cum îţi merge? avem tendinţa să răspundem printr-un slogan învăţat încă din copilărie "mulţumesc bine", când defapt.....Bine că Dumnezeu nu îţi cere să reuşeşti. El vrea doar să încerci din tot sufletul...... Există unele gesturi în aparenţă mici, care în sufletul unui om sunt miracole şi mai mult decât atât pot schimba,prin atingerea lor întreaga existenţă.
Un simplu gest poate preface o pasăre cu aripa frântă într-un pescăruş înlăcrimat din iubire! Un simplu gest!
Când puterea de a împarţi iubire lipseşte înseamnă că nu ai suficientă dragoste....
Dacă într-o zi nu ar mai fi fluturii ce culoare ţi-ar plăcea să le rămână oamenilor legată de sufletul tău? 



FĂRĂ FRICĂ





                 Dacă îţi este frică să iubeşti cu toată inima numai pentru că cineva ar putea să-ţi lase zgârieturi şi răni în suflet, nu vei putea gusta niciodată din marea dragoste. Mai mult decât atât cred că nici nu eşti capabil să trăieşti o mare iubire. A dezerta înainte de a începe lupta propriu zisă înseamnă laşitate.În primul rând fugi de tine .Ce ai putea să dăruieşti dacă pleci din start cu gândul fugii? Ce ai putea trăi, dar mai mult decât atât cum ai putea iubi? Iubirea care se teme de ghimpi, nu culege trandafiri!

AM ALES IUBIREA





          Trebuie să fim conştienţi în alegerile pe care le facem! Ele sunt independente de ceea ce ni se întâmplă în viaţa! A alege bunătatea, dragostea şi credincioşia nu ţine de cum se comportă semenii cu noi! Este exact ca şi în iubire! Iubeşti o persoană indiferent dacă acel suflet are sau nu sentimente faţa de tine.Exact aşa este şi cu bunătatea. Bunătatea este o stare de spirit pe care o poţi cultiva şi mai mult decât atât cu cât stropeşti cu răbdare, îngăduinţa, milă, răbdare, credincioşie această floare, cu atât mai mult ea va înmuguri alţi lăstari!
Dacă lipseşte credincioşia în lucrurile mici, nu cred că o poţi avea în cele mari! FĂRĂ CONDIŢII este un termen pe care din păcate cei mai mulţi nu îl înţeleg.Fiindcă oamenii de cele mai multe ori nu sunt interesaţi de ceea ce le dăruieşti, ci caută motivele pentru care ai putea să o faci! Total eronat din punctul meu de vedere. Mai degrabă sunt interesaţi de viaţa ta privată şi mai puţin de ceea ce reprezinţi tu ca om.Eu am ales aşa cum îmi este sufletul. Nu mă schimb nici în funcţie de împrejurări, nici în funcţie de loviturile pe care la primesc şi pe care unii în mod voit sau mai puţin intenţionat mi le dau şi nici de persoanele cu care comunic. Mi-am construit caracterul pe stânca iubirii şi nimeni şi nimic nu poate să mă abată de la drumul meu. Cei care doresc pot primi ceea ce dăruiesc, iar cei care nu o pot face sau nu doresc le spun că iubirea mea este atât de adevărată şi parfumul ei atât de înmiresmat încât în cele din urmă îi va ajunge, chiar dacă nu vor recunoaşte niciodată!
Eu am ca tată Regele universului şi niciodată nu Îl voi face de ruşine ! Nu îţi poţi permite ca fiica de rege să te comporţi că un om lipsit de onoare.
IUBESC cu tot sufletul şi îi mulţumesc zilnic cerului pentru ceea ce sunt! Nu este meritul meu, este meritul HARULUI şi a celor care mi-au îndrumat paşii cu dragoste, prin dragoste! Cât despre sentinţe şi răni sunt doar ale oamenilor. Dumnezeu, care îmi cunoaşte cel mai bine inima ştie cine şi ce sunt cu adevărat şi părerea Lui despre mine este singura care contează!

VA IUBESC cu sufletul întreg aşa cum ştiu, fără condiţii!

IUBIND



.
   
       Să trăiești iubind cu adevărat e ca și când ai arde în permanență la intensitate maximă în foc de artificii, fiind singurul sentiment intim care îl experimentezi în prezența stelelor.

sâmbătă, 8 iunie 2013

CÂND VOI PLECA





 Când voi pleca departe în țara unor îngeri,
 Îți voi lăsa iubirea și dorul testament,
 Mireasma de iertare, dorințe, dar și-nfrângeri,
 Speranțe risipite în pasul meu absent.
 
 Voi  rătăci o vreme ascunsă-n geana lunii 
 Printre tăceri și smirnă va înflori un sânger,
 Tu să răspunzi chemării cu lacrimi și vecernii,
 Îți va zâmbi-n altare cu ochii triști un înger.    
 
 Din oarba depărtare voi picura cristale
 Și cioburi de regrete din stinse constelații,  
 În nostalgii nocturne voi strânge vise-n zale,
 Cu flori de dor voi ninge amarul dimineții. 
 
 Iar de va fi nedreaptă uitarea să mă stingă,
 Cu adierea florii sărutul ți-l voi da,
 Steluțe de iubire ți le voi prinde-n chingă,
 Din alt pocal de vise și doruri iar vei bea!
 
 Din lumi necunoscute nori negri, grei vor cerne,
 Ți-am fost doar un poem cu versul inocent,
 Un nume pe o cruce, a viselor eterne, 
 Pe care tu citi-vei cu sufletul absent.

  

vineri, 7 iunie 2013

OAMENI...





          Cel mai dureros nu este că unii oameni te uită, ci pentru că te schimbă cu alţii! Nu pentru că aceea ar fi mai buni, mai sensibili sau mai cinstiţi, nu pentru că le oferă mai multă iubire şi înţelegere, ci pentru că sunt noi! Mă întreb cât de mult le-ai ocupat cămăruţele sufletului şi cât de mult te-au iubit! Oare au făcut-o vreodată cu adevărat?

HOINAR





           Am hoinărit adesea în zări necunoscute prin perdele de ceaţă şi nori până când te-am întâlnit în zâmbetul unor fluturi ! 

MARE DE DOR




          Când simţi că cei cărora le dăruieşti dragostea ta se îndepărtează, chiar şi numai puţin sau pentru o vreme e ca şi când ţi-ar fi luat o părticică din suflet, nu mai eşti întreg, e ca şi când te-ar fi dezbrăcat de pelerină (adică de protecţie) şi tu ai aştepta în ploaie venirea lor. Între ceea ce ţi-au luat şi ceea ce aştepţi să îţi redea e o mare de dor! 

CE CULOARE






      Când puterea de a împarţi iubire lipseşte înseamnă că nu ai suficientă dragoste....Dacă într-o zi nu ar mai fi fluturii, ce culoare ţi-ar plăcea să le rămână oamenilor legată de sufletul tău?

miercuri, 5 iunie 2013

RISIPĂ ȘI SCRUM




 Cu lacrima pe buze din gara părăsită,
 Îți cerni printre suspine tristețea în amiezi,
 Nu te aud iubite, secunda e-mpietrită,
 Ești anotimp al iernii, eu vis între zăpezi.

 Nimic nu mă mai doare, azi nici nu te mai știu,
 Te caut în zbor de fluturi, dar nu te mai găsesc, 
 Tu poate-ți amintești, mi-ai fost mereu târziu.
 S-a frânt și infinitul prin care te privesc!

 Chemarea-ți mi-e străină, de dor sunt dezlegată,
 Răspunsul e în stele și-n toamne-ncărunțite,
 Sunt zilele-nghețate și umbra ți-e uitată, 
 Doar ție-ți arde dorul în lacrimi obosite.

 Nu știu ce ne desparte! Un nor de neînvins?
 Dar e o moarte-n toate și tu o știi acum, 
 S-a destrămat și visul, iubirea mi s-a stins. 
 Te-am nins cu orhidee, risipă ești și scrum!