Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

duminică, 23 iunie 2013

TE VOI IERTA







 De ochii tăi mă vor căuta s-aprinzi luceferii de dor,
 Strivind secunde-n agonii în nopți închise cu zăvor,
 În suflet de-ți voi rătăci cu primăveri ce nu au fost,
 Să ștergi cu roua din bujori tot dorul clipei fără rost.
 
 De-nstrăinări fără răspuns vor lăcrima la tine-n gând,
 Când îngeri osteniți de răni te vor veghea în somn plângând,
 Îți voi răspunde cu tăceri printre vitralii din trecut,
 Voi strânge ploi de nicăieri dintr-un apus care-a durut.
 
 De-n suflet seară îți va fi și stelele fără culoare
 Mă vor ascunde-n galaxii sau în oftatul dintr-o floare,
 Să ștergi puținul ce-a rămas cu o petală de-amintire
 Și cu înfrângeri ce-osândesc, să-ngropi cristale de iubire.
 
 Vei ști atunci cât te-am iubit când printre ultime ninsori,
 Cu picătura unui dor voi sângera scriind scrisori
 Și cum nimic nu ne vom fi, doar cioburi dintr-un vis pierdut,
 Cu-mbratișări din asfințit te voi ierta printr-un sărut. 



video



Un comentariu:

  1. poezia e minunata, montajul daca e realizat se Sandy Anda, pur si simplu nu am cuvinte pt. a aprecia - sunt mut ... !!!!!!!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere