Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

vineri, 24 aprilie 2015

ÎNCOTRO?





 E mare sărăcie, azi toate-s de vânzare,   
 Se fac negustorii cu viciu dichisit,
 Taraba este plină de fantezii bizare,
 Frumos împachetate-n cuvânt meșteșugit.
 
 Să prinzi un loc în față, prioritar, să știi,  
 E să ridici miciuna, la rangul ei suprem,
 Tragi fîn de sfori o vreme, astfel poți să obții,
 Ce nici n-ai fi visat, favoruri, la cherem.
 
 La modă-i marioneta. Tu, visitor în ceață,  
 De n-ai să dai din coate, rămâi cu idealul,
 Refuzi să-ți vinzi onoarea, ciocanele de gheață
 Lovesc adânc în suflet până te-nghite valul.    
 
 Se vinde prietenia, iubirea și-omenia,
 Batjocuresc lacheii virtutea și credința, 
 Nu te-aliezi minciunii, plătești cu agonia 
 Aripilor tăiate. În rugi, invoci speranța.
 
 Dezgustul te cuprinde de-atâta poleială,
 De măști strident pictate cu stârv de urâciune
 Și-ajungi să te întrebi, de suferi de sminteală
 Că n-accepți să faci tumbe, pe-arena de tăciune.
 
 În lumea otrăvită de fals și nedreptate,
 Prin compromis câștigi un loc meschin sub cer,
 Dibaci farsor, joci bine, ce-ți trebuie demnitate?
 Urci treptele-aclamat, pe podium efemer.
 
 Port rană sângerândă și mă cuprinde sila,
 Să văd izbânzi mârșave, iar noi ne resemnăm,
 Nu-ți cerem Doamne mult, iubindu-ne, ai milă,
 Ne scăpa sau
 ne-nvață spre cer să emigrăm!