sâmbătă, 28 februarie 2015

MĂRȚIȘOR





 Din fir roș alb am împletit 
 Un gând de dragoste și dor,
 Cu vis parfum ți l-am stropit
 Să-ți fie dar de Mărțișor!
 
 În buchețel de ghiocei
 Ți-am pus safire de cristal,                                
 Să-ți amintești de ochii mei
 În nopțile cu cer de-opal.
 
 Iar când prin genele-i de foc  
 Nostalgic luna va zâmbi,          
 Ea-ți va purta cu drag noroc     
 Șoptindu-ți cât te pot iubi.    
 
 Când buburuze, licurici
 Veni-vor blând la tine-n prag,
 Sunt soli din basme cu pitici
 Trimiși de zâne printr-un mag. 
 
 Parfum de crini și lăcrămioare
 În primăveri să te răsfețe,
 Să-ți fie viața cânt și soare,
 Brândușele să-ți dea binețe!
 
 În dar, cu drag de mărțișor,   
 Îți țes pe buze curcubeu    
 Și-n șoapta macilor de dor
 Te-alint iubirea mea mereu!      

luni, 23 februarie 2015

REVERIA PRIMĂVERII




 Curcubeul își răsfiră degetele jucăușe
 Prin mustățile de grâu, afânate de lumină
 Și pictează-n rogvaiv pleoapa daliei în tușe, 
 Picurând din stele rouă pe sepale și tulpină.
 
 Florile de musețel sunt pudrate cu polen,
 În pupila lor zglobie se-oglindește melancolic             
 Fir plăpând de păpădie, ce pe margini de joben,
 Poartă puf fardat de soare din ținut de vis bucolic.
 
 Freamată în pulsul ierbii, verdele, plin de sfială,       
 Urșii plictisiți de iarnă s-au oprit din sforăit,
 Iar pe-nmugurite ramuri,delicat, dar cu-ndrazneală,
 Rândunelele duioase se întrec în ciripit.  
 
 Auzind că prin grădini forfota se întețește, 
 Greierele trubadur, jovial, copilăros,
 Purtând frac de roz petale, furnicuțelor doinește,
 Netezindu-și papionul, parfumat de chiparos.
 
 Garofițele cochete, în rochițe de cașmir
 Au tivit cu buburuze, volanașele vărgate,
 Melci îndrăgostiți sărută mici boboci de trandafir,    
 Grațioasele lalele au fustițele cloșate. 
 
 Fluturi dantelați se-alintă în pastel de reverie,
 Visele în evantai, aripi și-au deschis în zbor,
 Lăcrimează-n flori de măr, doi cocori, de bucurie,
 Turturica-și cheamă dorul ațipit în cuib de nor. 

miercuri, 18 februarie 2015

IUBIRI ANONIME





 Prin perdea de brocart te zăresc uneori
 Cum îți plimbi ochii grei, de tăciuni, obosiți,    
 Canarii doinesc peste munți de culori, 
 Vântul mătură pași, licuricii-s răpiți.
 
 Pe un colț de batistă-ți gravez flori de cer,
 Disperări să-ți alini în agonice nopți,
 S-o păstrezi talisman și cu lanțuri de ger
 Leagă-ți pași rătăciți sau descântă-i, de poți.  
 
 Să n-ai  doruri, nici vise! Lăstari de-amintiri, 
 Arome neclare, le-nchide-n sertare,
 În resturi de jar vor ofta-n mănăstiri,
 Albi fluturi răniți cu ace de sare.         
 
 Iubiri fără brațe, tăcut, urcă scara, 
 În turle de gânduri, dar fără vreun rost,
 Povești nenuntite își cară povara   
 Căutând primăveri în cuib fără cost.
 
 De unde te știu, mi-ai fost, te-am pierdut?
 Frânturi de nimicuri flămând răscolesc,
 Doi ochi de cicoare, cu riduri de lut, 
 Prin zdrențe de stele, nostalgic privesc. 
 
 Un ropot de cai, Vivaldi departe,
 Săruturi de fum, năluci și nisipuri,   
 Lacrimi de lună pe file de carte, 
 Iubiri anonime, în frac, fără chipuri. 




vineri, 13 februarie 2015

E PRIMĂVARĂ, NU VISEZ!





 Ascult cum clocotește viața
 În muguri de curând născuți,
 Renaște-n primăveri speranța
 Copacilor, ce-n ierni, desculți,
 
 Visau la ramuri de liliac, 
 Ce-nmiresmau cu gingășie
 Alei și case cu cerdac
 Și primeneau cu veselie,
 
 Pământ și cer, zbor de cocori,
 Cărări de viscol pustiite
 Sau îngropate de ninsori
 Sub tălpi de gheață troienite.
  
 Prin firul ierbii verde crud
 Răsar suavii ghiocei,
 Își scutură veșmântul ud
 Și lacrima din clopoței.
 
 Pe serpentinele de gând
 Aezi din vechile balade, 
 Își cheamă dorul fredonând
 Cu glas duios, în serenade.
 
 Se prind în horă viorele,  
 Narcise galbene, cochete,
 Înmiresmate albastrele
 Și în rochițe violete,
 
 Zambilele surâd senin, 
 Privind spre greieri tolăniți,
 Pe roz petale de mălin,             
 Clipind din gene fericiți.
 
 Salcâmi sărută stele-n noapte,
 Cad în extaz, mă minunez,
 Se-alintă fluturii în șoapte,
 E primăvară, nu visez!


marți, 3 februarie 2015

SE POATE ?



 "Iubirea este floarea vieţii, înfloreşte neaşteptat, fără nicio lege şi trebuie adunată acolo unde este găsită, bucurându-te de fiecare clipă a duratei sale." D. H. Lawrence



 Zburam prin anotimpuri pe-un fluture turqoaz ,
 Purtam drept talisman surâs de îngeri vii,    
 Iar vieții nu i-am dat secunde de răgaz,
 Am stiut conjuga doar verbul “a iubi”. 

 Urzeam peste arderi castele din vers,
 Deschideam porți închise cu lacăt de ger, 
 Pretutindeni zâmbeau prin hublou de-univers, 
 Albatroși creionați cu penițe de cer.
 
 Făceam punți din eșarfe regești de cuvinte, 
 Iubeam pentru doi, subjugat, în culori,             
 Mi-era noaptea poem, săptămânile sfinte, 
 Intețeam jar de gând pe cearșaf  de splendori.
 
 Țâșneau sub veșminte fântâni de lumină,
 Stârneam lungi săruturi cu vreasc de candoare,
 Din cupe de maci sorbeam vise la cină,
 Serafi așterneau ceru-ntreg la picioare.  
 
 Târziu am aflat ce pungașă e viața, 
 Cum cerne pe tâmple ninsorile toate,    
 De-abia ce am scris iubirii prefața       
 Și-aș vrea amânat epilogul. Se poate?